marți, 31 decembrie 2013

Gânduri

                     Bune am pentru voi, cei ce citiți aceste rânduri!

 
 
                      Doresc să vă mulțumesc tuturor pentru timpul acordat mie, deși sunt convins că uneori nu vă ajunge nici pentru ceea ce aveți voi de făcut. Sunt bucuros că mi-ați fost alături în acest prim an de existență a acestui blog. Luna viitoare se va împlini fix un an de când am scris primele rânduri, pe 29 ianuarie, mai precis! V-aș fi de-a dreptul recunoscător dacă, din când în când, mi-ați mai scrie impresiile voastre la comentarii! Nu în ultimul rând, profit de ocazie să vă urez un sfârșit de an liniștit împreună cu cei dragi vouă, să aveți parte de un an (care începe în curând!) mai bun în comparație cu toți ceilalți care s-au scurs până acum și să aveți grijă ce vă doriți că s-ar putea să vi se întâmple!
                      La mulți ani!

luni, 30 decembrie 2013

Timpul

 
                    Liber pe care îl aveți de sărbători îl puteți petrece, de exemplu, vizionând filmul ,,The Family'' (premiera în România pe 11 octombrie 2013), avându-i în rolurile principale pe inegalabilii Robert de Niro, Michelle Pfeiffer și Tommy Lee Johns. O parodie excelentă, de vizionat cu familia, în care De Niro ne confirmă încă o dată că există roluri pentru orice vârstă.
                    Filmul tratează (parodiază) programul american de protective a martorilor prin care un fost mafiot, care și-a trădat șefii, este plasat într-un orășel liniștit din Normandia! Desigur că sunt făcute , în permanență, paralele hazlii cu debarcarea din al doilea război mondial. Diferențele dintre americani și europeni sunt amplificate de teribilele și legendarele răzbunări mafiote. Un film cu multe poante spumoase și expresii super faine, marca Robert de Niro!
                     Dacă sunteți interesați, puteți să trageți un ochi la trailerul official al filmului:

 
 
                        Vizionare plăcută!

duminică, 29 decembrie 2013

Zicala

                     Populară conform căreia viața bate filmul a fost încă o dată confirmată. Cu vârf și îndesat, zic eu! Iată faptele:
                     Umblă vorba prin lume că în Zimbabwe, (da, țara situată în sud-estul Africii, de aceea este vorba!), a avut loc o foarte faină întâmplare: un șofer de autobuz a avut de transportat la un azil de nebuni 20 de personae cu probleme de sănătate mintală. Spre nenorocul său, a oprit la un moment dat pentru a-și cumpăra oarece de pe marginea drumului, moment în care glumeții din mașină .... au spălat putina! Adică au fugit cu toții! Abia acum urmează partea interesantă: deloc slab de înger, șoferul a oprit în prima stație de transport în comun și s-a oferit să transporte gratis 20 de persoane până unde acestea doresc! Asta da lovitură, de adevărat maestru! Bineînțeles că i-a dus pe toți direct la azil, unde le-au trebuit cam trei zile medicilor să înțeleagă ce s-a întâmplat de fapt! :))
                     O duminică faină să aveți alături de cei dragi!

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Punctual

                    Putem spune despre cei care fac mici cadouri în perioada sărbătorilor de iarnă că sunt adevărați Moși Crăciuni! Dacă luăm de bune cele scrise de mine mai sus, premierul în exercițiu este cel puțin văr primar cu moșul în condițiile în care a făcut un cadou de fix 10.000.000 lei Secretariatului  de Stat pentru Culte, din fondul de rezervă aflat la dispoziția primului ministru. Ce să mai zic: asta da donație la cutia milei! O singură problemă pot ridica: banii ăștia sunt ai noștri, ai tuturor și am așa, o mica bănuială că foarte mulți dintre noi sunt un picuț nemulțumiți de alegerea făcută de cel care dispune de banii noștri!  Nedumerirea mea este următoarea: cum a ajuns la concluzia că exact cei ce ne păstoresc, din punct de vedere religios, (cu mult talent și fără a fi nevoiți să plătească impozite fix statului care îi finanțează!) au cea mai mare nevoie de bani? Cum ar fi fost dacă lua ziarul și citea de la mica publicitate despre câțiva copii care au urgentă nevoie de ajutor pentru diverse operații sau tratamente medicale și aflam din monitorul oficial cum a hotărât el (premierul!) să le achite facturile la clinici din străinătate, astfel încât aceștia să mai aibă o șansă la viață? Ufff, ce ....fraier sunt! Popii pot să adune mai multe voturi decât familiile năpăstuite de necazuri!
                     La sfârșit am o mica rugăminte: dacă mergeți pe la biserică și îl auziți pe preot că se roagă și pentru politicienii noștri, să știți că unul dintre motive este și cel scris de mine mai sus! Un week-end fain vă doresc în continuare!

vineri, 27 decembrie 2013

Ceață

                     Mare, mon cher!

 
 
 
                    Parol!
 
 


miercuri, 25 decembrie 2013

Colindătorii

                    Au lipsit cu desăvârșire în zona în care locuiesc eu. Nu pot să nu constat că în zonele urbane, tot ceea ce se numim, în general, tradițional, se pierde cu mare grație, în fiecare an câte un pic. Din motive pe care fie nu le știu în totalitate, fie nu doresc să le dezbat acum, orășenii se rușinează de datinile și obiceiurile înaintașilor. Fie sunt prea snobi, fie prea îngâmfați, fie pur și simplu nepăsători, părinții moderni au uitat ei însăși de unde au plecat (este adevărat, doar unii!) și uită constant să le vorbească celor mai tineri despre tradiții.
                   No bine, no! Regret că scriu rânduri cu conținut negative în ziua de Crăciun, dar parcă nu pot să nu observ că băieții de cartier, mai mici sau mai mari, stau și mâncă semințe în fața blocului, beau tot felul de porcării energizante care se găsesc la prețul de un leu cincizeci la ABC-ul din colt, sunt permanent întro competiție de scuipat și iau în râs pe bătrâneii care trec prin câmpul lor vizual. Exact pe aceia care ar putea să le transmită obiceiuri și datini care se vor pierde în curând, poate tocmai din cauza celor ce sparg semințe la nesfârșit. Da, știu, cârcotașii vor spune că Ceaușecu este de vină, că ne-a obligat pe prea mulți să locuim la bloc! Ei bine, pentru asta el a fost împușcat fix în ziua de Crăciun, acum 24 de ani! Nu îi plâng de milă lui, ci celor care au ales acest mod neinspirat de a încheia astfel socotelile ultimului tiran al României!


                     P.S. Nu pot să nu mai fac o remarcă: nu chiar tot ce este traditional se pierde. Sau poate tocmai de aceea, în compensație, inventăm alte chestii tradiționale, cum ar fi ..... parizerul! :)) Voi nu vă amintiți de vremurile când erați mici și bunica pregătea parizer, după o rețetă moștenită de la strămoșii săi?

                   

marți, 24 decembrie 2013

Numele

                    Lui Moș Crăciun diferă, după cum este și normal, de la țară la țară. Iată câteva dintre ele:
- Anglia - Kris Kringle sau Father Christmas
- Belgia - De Kerstman
- Italia - Babbo Natale
- Germania - Weihnachtsmann sau Sankt Nikolaus
- Suedia – Jultomten sau Christmas Brownie
- Hawaii - Kanakaloka
- Chile - Viejo Pascuerro
- Franţa - Pere Noel
- Japonia - Hoteiosho sau Santa Kurohsu
- Rusia - Ded Moroz .


                    Mie mi s-au părut interesante aceste nume și m-am gândit să vă spun și vouă.
                    Vă doresc sărbători fericite alături de cei dragi!


                    Sursă informative.

luni, 23 decembrie 2013

Fobiile

                    Noastre, cele de toate zilele, (ca să spun așa!), pot fi deosebit de amuzante uneori, dacă le privești din punctul de vedere potrivit! Adică din cel plin de umor! Să mă explic: am un vecin trecut bine de a doua tinerețe care în fiecare an, în luna decembrie ascultă colinde cu Hrușcă, de bună dimineață până se plictisește, cu volumul dat la maxim. Pe la șase trecute fix, dimineața, începe și, în funcție de cum mi-e norocul, audiția se termină întro oră sau mai multe.... . Faza este că omul (Hrușcă vreau să zic!) poate zice bine ce zice, dar în fiecare zi, fie că dormi sau ai treabă, parcă e prea mult!  Cert este faptul că eu unul, să nu mai aud de el! Parcă începe să-mi fie dor de celălalt celebru colindător, care face șpagatul între două vârfuri de brad împodobite, care își strigă mama. Cum care! Fuego, domnule! :))
                     Cu un pic de îngăduință lingvistică, pot spune despre mine că am o fobie în ceea ce îl privește pe cel mai sus pomenit! Și, azi am fost la cumpărături la Cora și am primit la casă un CD fain colorat, cu colinzi! Pentru  o secundă am înlemnit! Oare o fi cu Hrușcă? Cu greu mi-am făcut curaj și am citit ce scrie pe el! Pfiuu! Ce ușurare! Cel mai celebru colindător român lipsește din lista colindătorilor frumos tipărită pe ambalajul darului de la Cora! Deja mă simt mai bine și, amuzat, m-am gândit să vă spun și vouă despre preferințele mele în materie de colinde! Voi pe cine ,,apreciați'' cel mai tare dintre colindători?

duminică, 22 decembrie 2013

Campanie

                     Pentru că avem români care fac lucruri care merită să fie pe buzele tuturor, pentru că dorim să sprijinim antrepenorii români, ne-am gândit să lansam conceptul “BlogalInitiative.ro ajuta start-upurile românești”(sursă).
                     Pentru că eu, de bună voie și nesilit de nimeni (:)), sunt înscris în (fac parte din) Blogal Initiative, îmi face plăcere să particip la acest concept. Mai mult, și eu am mașină și, prin informarea despre această campanie îmi aduc și mie un serviciu mai aproape.
                     Nu știm alții cum sunt, dar nouă ne sunt dragi mașinile și ne-am dorit mereu să avem acces imediat la cele mai avantajoase servicii de reparații și întreținere pentru automobilele noastre.
Pentru aceasta autoeconom.ro a lansat platforma inovatoare prin care utilizatorii își pot găsi service-ul ideal pentru nevoile lor (BlogalInitiative).
                     No bine, no! Să vă spun, așa mai pe înțelesul tuturor, despre ce este vorba. De fiecare dată când avem o problemă la mașină, intrăm în panică (uneori pe bună dreptate, alte ori în mod gratuit): oare ce-i de făcut, cui să mă adresez, în cine să am încredere că nu mă aburește doar așa, ca să-mi ia banii,.... ? Este limpede pentru oricine că lista frământărilor legate de defecțiuni la mașină este mult mai lungă. Ei bine, platforma lansată de autoeconom.ro vine în întâmpinarea tuturor celor care au urechi să audă și ochi să vadă (când spun asta, mă refer atât la posesorii de mașini, deci potențiali clienți, cât și la posesorii de service-uri auto). Persoanele care au probleme cu mașina au posibilitatea să ceară oferte de rezolvare a acestora într-un mod transparent, de la service-urile din zonele apropiate. Cei care prestează servicii în domeniul auto sunt de asemenea interesați să fie la curent cu nevoile potențialilor clienți, punând la dispoziția acestora diverse soluții de remediere a deranjamentelor. Totul la vedere, ceea ce este, în mod indirect, tot o reclamă, nu? Faptul că prin intermediul acestei platforme poți să faci aprecieri asupra lucrărilor efectuate sau a prețurilor, îi obligă pe cei care prestează asemenea servicii să dorească să fie competitive, prin profesionalism și raporturi calitate-preț corecte. Asta este în favoarea șoferilor, nu? Concluzia: atât pentru simple revizii, cât și pentru reparații, ai mereu nevoie de prețuri competitive.
                       În era internetului, cine știe să caute, respectiv să pună la dispoziție, informații este întotdeauna în câștig. Părerea mea. Și dacă tot vorbim despre era comunicării, nu puteam să omit facebook-ul. Da, ați ghicit: autoeconom este prezent și aici. Tot ce vă rămâne de făcut vouă, cititorilor acestor rânduri, este să rămâneți informați și, de ce nu, să duceți vorba mai departe!
 

sâmbătă, 21 decembrie 2013

Zilele

                      Astea am tot fost pe la gară-n Cluj, din diferite motive. No, și? Păi stați așa, blânzi, că acu' vă spun: am avut surpriza, plăcută, să văd ceva nou:



                       Foarte faină chestiune, zic eu! Și, de ceva vreme, tot stau și cuget: oare moșul a adus trenul în gară sau trenul l-a adus pe moș la Cluj? No bine, no! Știu că este doar o locomotivă, dar așa-i că-i interesantă?


vineri, 20 decembrie 2013

Diminețile

                      Acestui decembrie sunt adesea tulburate de claxoanele disperate ale lucrătorilor de la serviciul de salubritate care acționează în zona mea. Drept recompensă că le plătim salariile, cei de la Rosal ne umplu de binețe liniștea matinală: datorită numărului uriaș de mașini în comparație cu locurile de parcare existente, căile de acces spre locurile unde se adună deșeurile sunt aproape blocate de mașini parcate, mai inspirat sau nu.
                      Nici nu știu dacă mai are importanță că acești lucrători sunt în majoritatea lor țigani, cert este faptul că au probleme serioase de educație, sau cel puțin referitor la ceea ce cred eu despre educație. Sunt nervos pe ei deoarece nu înțeleg  că pentru a-și face cu bine treaba, nu este suficient să tragă de manetele cu aer comprimat pentru a pune în funcțiune sirene, ca pe vapor..... Cel mai probabil șefii lor nu sunt interesați de modalități reale de îmbunătățire a calității serviciilor prestate către noi toți, pe bani mulți, zic eu. O posibilă soluție ar fi (ca gunoierii) să țină legătura cu mai marii lor și prin intermediul acestora să-i cheme pe cei de la poliția comunitară care să aplice sancțiuni celor parcați aiurea. Asta după ce, în prealabil, zona este împânzită cu anunțuri care să cuprindă orele între care se ridică gunoiul menajer. Să pretinzi tuturor să nu parcheze în apropierea tomberoanelor, în condițiile în care locurile de parcare sunt total insuficiente, doar pentru ca Rosalul să vină când are el chef să ridice gunoiul, este o reală prostie.
                       Culmea este faptul că deși claxonează prelung de ne strică ziua tuturor care locuim în preajmă, cei care parchează nu apar niciodată pentru a-și muta mașinile. Țiganii trag de tomberoane cu zecile de metri, înjură și le urează sărbători fericite tuturor, după care pleacă la un bloc vecin pentru a lua totul de la capăt!

joi, 19 decembrie 2013

Pensia

                    Este un subiect cu mare trecere la ....oricine este interesat de ea. Fără rost îi spui unui tânăr despre ea, dar (uff, ca de obicei, întotdeauna există un dar) pentru cei trecuți bine de prima tinerețe are valoare de propagandă electorală. Sau doar valoare electorală, fără urâtul cuvânt   ,,propagandă" . Este de la sine înțeles că în funcție de nivelul de interes și de vârsta  persoanelor la care facem referire, știrea de ieri, miercuri, 18 decembrie are sau nu trecere. Hmmm....
                    Cu mare tam-tam camera deputaților ne anunță că a adoptat, în calitate de for decizional, o modificare la legea pensiilor conform căreia se reduce vârsta standard de pensionare pentru cei care au lucrat în condiții grele de muncă. Așa cum se spune în popor, după cutume mai vechi, în funcție de grupele de muncă. No bine, no.... consider că este doar un ușor praf în ochii electoratului ce va ieși la vot în anul deosebit de agitat, așa cum se anunță deja, din punct de vedere poilitic, 2014.
                    După modesta mea opinie, pentru angajații bugetari, această nouă prevedere are ceva valoare (desigur, dacă sunt îndeplinite condițiile la care legea face referire). Pentru marea majoritate a celor ce muncesc în România, în sectorul privat, este doar .... o frecție la picior de lemn, și spun asta deoarece patronatul nu se va grăbi să încadreze personalul în condiții de muncă, altele decât cele normale, din simplul motiv că acest aspect înseamnă o cheltuială mai mare cu forța de muncă. Poftim? Da, da! Credeți-mă pe cuvânt de onoare! Încadrarea în așa zisele ,, grupe de muncă" înseamnă pentru angajator plata de contribuții suplimentare la fondul de pensii, doar pentru ca angajații, pe bună dreptate, să poată ieși la pensie, înainte de vârsta standard de pensionare. Vin și întreb: chiar îi pasă patronului când pot eu să ies la pensie? În 98 % din situații răspunsul este categoric NU. Dacă adăugăm o obligație suplimentară de plată a acestuia, vă rog pe voi să trageți concluzia....
                   Cred că morala acestei modificări legislative este următoarea: noi, puterea USL am făcut ceea ce depindea de noi... de vină pentru ceea ce nu s-a făcut sunt doar patronii voștri , ai tuturor celor ce munciți, în mod cinstit, în această țară care are mari carențe în ceea ce privește drepturile cetățenilor săi. Mai mult decât atât, dacă unii dintre patroni se vor conforma noilor prevederi, cu toții avem de câștigat: deficitul la fondul de pensii va fi mai mic, așa că guvernului îi va fi mai ușor să gestioneze această situație.... No bine, no! Despre ce vorbim noi aici?
                    Sunteți invitații mei să vă exprimați opinia în legătură cu acest subiect..... la comentarii.... da, da! chiar aici, pe pagina mea de blog.... mulțumesc anticipat pentru asta!

miercuri, 18 decembrie 2013

Golul

                    Din interior, odată creat, greu se poate umple cu simple cuvinte. Aceste alăturări de litere se pot folosi pentru a exprima propriile trăiri. Ce te faci dacă trăirile tale sunt total diferite de cele ale majorității în această lună a sărbătorilor de iarnă? Păi nu sunt decât două variante: taci și bâjbâi în continuare prin tine însuți sau te așezi în fața tastelor și te străduiești să creezi cuvinte cu ajutorul cărora ai șansa să îți poți pune ordine în gânduri. Cred că nu este prea greu de intuit ce variantă am ales eu.
                    Cu ocazia înmormântării de săptămâna trecută am văzut (de aproape) cum se comportă preoții la asemenea evenimente. Ei sunt .... la serviciu. Complicată este fișa postului.... ei lucrează cu sufletele oamenilor..... desigur că apare rutina, dar no, dacă la botez sau la nuntă totul este doar un zâmbet și voie bună, la înmormântare este cam neplăcută treaba. Este important cât de cunoscută a fost persoana decedată de către preot, deoarece în funcție de acest lucru și, evident, de pricepere, slujba îmbracă aspecte care fac diferența. Da, știu, este o tâmpenie să spui că X a avut o înmormântare frumoasă și la Y popii au dat pe repede înainte. Cu toate acestea, oamenii vorbesc exact în acești termeni.... Și pentru că tot vorbim despre popi, nu pot să mă abțin să nu vă spun că unii dintre ei, în timp ce intonează cântece bisericești, își mai scot de sub patrafir mâinile și își contemplează unghiile. Probabil că în mintea lor se trasează directive de genul: oare am timp mâine să merg la manichiură? Și dacă tot am deschis sacul cu răutăți, nu pot să pricep cum de s-a împământenit tradiția prin care mortul își ia iertăciuni de la cei apropiați, moment în care preotul răsucește cuțitul în rană. Culmea, cu cât ești mai tare răvășit de cele spuse, vei fi tentat să spui că X a avut o înmormântare memorabilă și acest lucru depinde în totalitate de priceperea preotului. Oratoria este o armă perfecta pentru a ..... manipula mulțimea, indiferent de prilej.
                     Decembrie este o lună de iarnă. Lângă frigul de afară, în acest an se așează și tremurul din interior.... Așa se întâmplă uneori.

marți, 17 decembrie 2013

Gânduri

                    De tot felul mă încearcă în aceste zile de decembrie.... din păcate, săptămâna trecută am avut parte de un deces în familie și pentru prima dată am văzut (simțit) din interior ce și cum stau lucrurile în astfel de situații..... pozitiv este faptul că până acum am fost doar spectator la dramele prin care trec cei încercați de coasa doamnei îmbrăcate în negru..... deosebit de trist pentru mine: a sosit momentul încercărilor de acest fel..... familia poate fi asemuită cu un lan de grâu, care onduiește vesel în adierea vântului prietenos.... atunci când primul spic este secerat, niciodată lucrurile nu vor mai fi la fel....
                    Sunt (încă) deosebit de confuz.... atunci când îți moare un membru al familiei ai parte de evenimente și situații pe care nu ți le-a povestit nimeni până atunci.... trăirile proprii cu greu pot fi împărtășite altora.... regrete.... durere.... plânsete.... sunt momente peste care ai vrea să treci mai repede în timp ce te încearcă sentimente ale zădărniciei....
                    Cred că de departe cel mai neplăcut este să dai vestea .... îngrozitor.... cu greu te obișnuiești tu însuți cu realitatea..... da, da: refuzi să crezi.... apoi, deodată realizezi că tu trebuie să dai de știre..... și celor apropiați, dar și celorlalți.... este deosebit de greu să vorbești despre asta în cazuri în care te așteptai la un asemenea deznodământ, dar când moartea vine prin surprindere.... de acord, niciodată nu suntem pregătiți pentru asta.... vă rog să mă credeți, ăsta a fost cel mai greu moment prin care am trecut în aceste zile înnegurate: să-i anunț (telefonic sau nu) pe alții despre situația delicată prin care trec.... să anunț o fiică despre moartea mamei sale....
                     Dumnezeu să o odihnească în pace pe cea care a fost mama soției mele!


                   

luni, 16 decembrie 2013

Vânătoarea

                     Sau în original ,,The Hunt'' este filmul pe care l-am văzut duminică seara,(8 decembrie), în premieră la HBO. Un film extraordinar, care îți taie răsuflarea. O drama care a impresionat juriul de la Cannes în 2012, care juriu a decernat premiul Cel mai bun actor lui Mads Mikkelsen, care joacă în rolul  principal. Pelicula are și alte patru premii și nouă nominalizări la competiții de film din 2012 și 2013.

 
 
                         În viață este important să fii echilibrat și să dai dovadă de rațiune, să nu fii orbit de sentimente (sau resentimente). La nivel de teorie lucrurile stau bine, dar filmul ne prezintă cum poți ajunge din vânător, vânat, construind un cerc al narațiunii în jurul existenței unui bărbat de 42 de ani, divorțat, care lucrează la o grădiniță. Aproape toate relațiile sale cu societatea în care trăiește sunt fundamental schimbate în urma unei minciuni a unei fetițe cum că a fost abuzată. Orbiți de monstruozitatea unei asemenea fapte, tot ceea ce a existat în viața lor a fost șters cu un mare burete și, chiar dacă poliția intervine și face lumină, sâmburele îndoielii odată răsădit, va rămâne acolo, în gândurile tuturor, mai cu seama a celor care sunt deja părinți.

                         Și pentru că suntem în preajma sărbătorilor de iarnă, Crăciunul joacă un rol important în restabilirea normalității. Spiritul acestei sărbători ajută la reglarea, în bine, a socotelilor tuturor celor implicați în poveste.

 
                 
                           Subiectul este răscolitor și deosebit de sensibil. Bine realizat, filmul te prinde în tumultul gândurilor unui om nedreptățit de către toți și în imposibilitatea de a șterge cu totul impresiile total eronate ale celor din jurul său! Vă recomand tuturor să vedeți acest film, nu de alta, dar impresia pe care o au ceilalți despre noi este legată uneori de împrejurări nu tocmai fericite.
 
                            Sursă foto.
                        

marți, 10 decembrie 2013

Iarna

                    A sosit și la Cluj!

 
 
                     Dumincă dimineață a nins pentru prima dată și am crezut, pentru un moment, că o să rămânem înzăpeziți!
 
 
 
                      Ei bine, a fost alarmă falsă! A nins puțin, deși eram sub atenționare de cod galben de ninsoare și viscol! Între timp a și plouat, așa că zăpadă ... nu mai este!


luni, 9 decembrie 2013

Telefonia

                    Mobilă evoluează cu viteză mărită și nu am pretenția că vă spun lucruri noi. Sunt abonat Orange de mulți ani (prea mulți poate!) și am constatat că de ceva vreme ofertele de servicii sunt mai bune în varianta prepay decât abonamentele. Desigur fac aici referire la cele modeste, cu prețuri potrivite și mai fac o precizare: nevoile noastre de comunicare ne fac să apreciem în mod diferit piața telefoniei mobile. În egală măsură mă tot gândesc cum au putut trăi părinții nostril fără mobile, dar asta este o cu totul altă discuție.
                    No bine, no! Săptămâna trecută am sunat la serviciul clienți al Orange pentru a anunța decizia mea de a renunța la abonament și intenția de a păstra numărul în continuare, ca o cartelă prepay. Mi-a fost puțin groază de posibilele insistențe de a nu renunța și de multele întrebări de genul: ce vă determină să luați o asemenea decizie? Ei bine, domnișoara (doamna) cu care am vorbit nu a fost absolut deloc curioasă de nimic, mi-a înregistrat cererea și mi-a comunicat că voi fi contactat în maxim zece zile lucrătoare pentru a-mi da acordul verbal pentru renunțarea la abonament! Eu tocmai aia doream să fac: să le comunic verbal că nu mai vreau abonament, dar ea nimic: batman, batman! :) Ușurat într-un fel de modul relativ simplu în care am rezolvat problema, mă pregăteam să închid și o salutam pe interlocutoarea mea când m-a întrebat ce părere am despre modul în care mi-a fost soluționată problema pentru care a sunat la serviciul clienți. ?? Am dat asigurări că mai bine de atât nu era omenește posibil și am închis, rămânând cu impresia că, de fapt, domnișoara (doamna) a fost interesată mai mult de acest aspect decât de modul cum ar putea rezolva solicitarea mea. Da, a fost politicoasă, dar tot ce mi-a spus a fost în conformitate cu șabloane deja existente și eu nu înțeleg care ar fi aportul personal. Sau sunt eu depășit de situație.... ce să fac, nimeni nu-i perfect!
                     Acum sunt în stand-by și aștept telefonul lor. Cum al cui? Al celor de la Orange, nu? :)
                   

duminică, 8 decembrie 2013

Profesorul

                    Gheorghe Bănuţă predă cursuri de bune maniere la Clubul Elevilor din Câmpulung, de 12 ani. A scris şi un manual, iar dorinţa lui cea mai mare a fost să îl vadă tipărit. "Ghidul Manierelor elegante pentru adolescenți", a fost publicat de Digi24 și va ajunge la cât mai mulţi tineri. Pentru că Gheorghe Bănuţă crede în România civilizată!

 
 
                       Gheorghe Bănuță predă lecții de bune maniere la Clubul elevilor din oraș. Cum a început însă totul? A fost profesor de liceu și a înţeles că adolescenţii au nevoie de sfaturi practice, nu doar de teorie. Așa că a înfiinţat un cerc de bune maniere şi de viaţă pentru adolescenţi, unic în ţară. Cursul durează un an şi este gratuit. Tinerii sunt învăţaţi cum să se poarte. La final de an, ei primesc un test.
                       „E un curs pentru cei de 15-16 ani, atunci ei trebuie sa fie pregatiţi pentru viaţă, să-şi ia zborul în societate, eu le ofer o punte sa se duca în lumea reală. (...) Aici e momentul, când au cea mai mare nevoie de a fi ajutaţi, pentru că adolescenţa e o perioadă foarte frumoasă, dar acum se iau marile decizii pentru viaţă şi ei sunt în situaţia în care sunt fie neinformaţi, fie nu sunt ajutaţi. Şi cursul ăsta le ofera un prieten. Cea mai mare satisfacţie este că pot sa le transmit, să îi ajut, să îi îndrum, să fie altfel decât majoritatea adolescenţilor, să fie ei înşişi, să nu mai fie ca o turmă dirijată de la o telecomandă, uşor manevrabilă pentru oricine, să ia în frâu viaţa asta şi sa o schimbe în bine”, spune profesorul.
 
              Aceste rânduri nu se doresc a fi o reclamă a postului de televiziune menționat în ele, ci un omagiu adus celui despre care sunt scrise. Domnu' profesor, jos pălăria! Mă înclin în fața dumitale și vin și spun cu tărie că încă mai avem o șansă să trecem cu bine peste vremurile de restriște. Da, am făcut copy/paste la frazele scrise de altcineva pentru simplul motiv că nu știu ce aș fi putut scrie eu mai bine, dar am ținut cu tot dinadinsul să vă spun și vouă despre bravul profesor! Cu speranța că nu mă veți bombăni prea tare pentru lipsa de originalitate, închei aici! A, și dacă știți și voi fapte similare, sunteți invitații mei să le scrieți chiar aici, la comentarii!      
 
 
               Sursă foto și informații. 
                        
 
 
                    

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Struțul

Este, după cum bine știți și voi, o pasăre care își are originile pe dealurile din jurul munților Carpați! Cum? Care struți? Ați uitat când erați mici și mergeați la bunici, la țară și câțiva struți ciuguleau buruieni în fundul grădinii? Ei, na! Nu, nu am febră!
                 


No bine, no! Tot ceea ce doresc este să vă spun și vouă ce am constatat: nimic nu mai este cum era cândva! Și ăsta nu este neapărat un lucru bun: magazinele sunt pline de legume din Italia și Turcia, toți negustorii au mărfuri chinezești de vânzare și noi, românii, suntem cei mai mari exportatori europeni de carne de struț! :)) Mi se pare deopotrivă amuzantă și cel puțin ciudată această știre, așa că am hotărât să vă atrag atenția asupra ei! So, cine dintre voi a mâncat carne de struț? Eu îmi amintesc perfect cum făcea bunica supă de tăieței de fiecare data când tăia struțul! :))

vineri, 6 decembrie 2013

Moșul

                    Umblă pe la casele tuturor în această zi de iarnă. Moș Nicolae de data aceasta. Cu toții, mici și mari, așteptăm să primim un cadou, cât de mic! Ei bine, cu această ocazie faină la origini, străzile sunt pline de vânzători (cam negricioși!) ambulanți care te îmbie cu bețișoare de diverse forme îmbrăcate în staniol sau vopsite în culori vii. Sunt împărțiți în două tabere: unii spun că pentru copiii răi sunt numai bune (a văzut cineva copil cuminte  .... și babă frumoasă?), ceilalți susțin că absolut toți oamenii trebuie să primească ,,o botă'' de la moșul.
                    Oare voi știți care este semnificația acestor bețe oferite în dar? Iată ce am citit eu despre asta: „Beţele din ziua de astăzi sunt doar o tradiţie inventată, ca multe altele. De fapt, pentru această zi fiecare mămică trebuie să aducă în casă crenguţe de măr sau de cireş şi să le pună în apă pentru fiecare membru al familiei. Până la anul nou ele ar trebui să înflorească şi în funcţie de cum vor evolua florile aşa va fi sănătatea celui cui îi este destinată. Din aceste nuiele copiii vor face sorcova cu care umblă de Anul Nou“, a explicat Janeta Ciocan, etnolog.(sursă informație)
                   
Acum, după ce am încercat să lămuresc treburile, sunteți invitații mei să faceți o verificare, poate, poate, moșul a trecut și pe la voi!

joi, 5 decembrie 2013

Gândul

                     Că de ziua națională a țării mele am putea, noi toți, să facem un bine uriaș unor români de-ai noștri nu-mi dă pace. Ideea nu îmi aparține în totalitate, dar scriu despre ea cu mare plăcere, deoarece simt că dacă aș putea, eu așa aș proceda.
                     Precizez că îmi plac paradele și focurile de artificii. Este deja o tradiție ca de zilele naționale ale multor țări să se organizeze asemenea evenimente. Poate că nu este chiar potrivit să întinez acest mod de a arăta tuturor ce mândru ești (sunt) că ești (sunt) român. Și totuși.....
                      Oare ce șanse aș avea dacă mi-aș propune să declanșez efectuarea unui referendum local, în Cluj Napoca, în care cetățenii să aleagă între cheltuirea de bani pentru paradă/focuri de artificii și salvarea vieții unui copil grav bolnav a cărui familie nu-și permite să plătească un tratament sau altul? Cum ar fi dacă de ziua națională, în Piața Avram Iancu ar fi proiectate, pe panouri uriașe, imagini cu un copil (sau mai mulți!) care zâmbește și mulțumește tuturor că a primit o nouă șansă la viață?
                       Nu știu câți bani se cheltuiesc cu un asemenea prilej. Știu că ei (banii) vin din surse diferite: de la diversele ministere participante, consiliul județean, primărie. Am convingerea că se adună o sumă importantă care ar putea face diferența dintre viață și moarte pentru un copil sărman, care nu a avut șansa de a se naște întro familie înstărită. Oare nu am putea să încercăm să ne mulțumim cu parada de la București, cu focul de artificii de revelion? În acest mod am mai putea avea un copil sănătos și, după cum știți și voi, în orice tânăr se ascunde un întreg univers!
                        De ce bat câmpii cu un posibil referendum? Simplu: banii care se cheltuiesc provin din taxele noastre, ale tuturor! Nu sunt banii unei singure persoane, așa că este firesc să stabilim noi, cei care plătim, ce să se facă pe banii noștri! Evident că mă refer la situația în care majoritatea ar fi de aceeași părere!
                        Din păcate sunt prea mulți copii bolnavi și prea puține șanse pentru ei! Vina o purtăm noi toți, deoarece nu am reușit până acum să alegem oameni pricepuți cărora să le pese de noi! Refuz să cred că toți românii sunt corupți, hoți și nepăsători!
                        Sunt curios câți dintre cei ce citesc aceste rânduri sunt de acord cu mine, așa că vă invit să-mi comunicați opinia voastră, oricare ar fi ea! Mulțumesc anticipat!

miercuri, 4 decembrie 2013

Filmul

                    Românesc a avut întâietate, duminică seara, după cum era și firesc de ziua națională, pe HBO. Pe lângă premiera serialului  ,,Râmâi cu mine'' , am avut ocazia să văd ,,Câinele japonez", un film fain din 2013, în regia lui Tudor Cristian Jurgiu. Cu Victor Rebengiuc în rolul principal, avem ocazia să vedem încă o data că fiecare vârstă își are propriile roluri, ele trebuiesc doar găsite.

 
 
                      Eroul filmului, domnu' Costache, și-a pierdut soția și tot ce a avut în timpul  unei inundații. El este singur de acum și grație actorului Victor Rebengiuc, ne este înfățișat (aș îndrăzni să spun) ca un Moromete din zilele noastre: taciturn, deloc amabil cu consătenii săi, deosebit de grijuliu cu pământul său, pe care refuză să-l vândă unui întreprinzător care era un prieten al primarului.
 Viitorul sumbru se schimbă în momentul în care fiul său, inginer constructor în Japonia, vine în vizită însoțit de soție și băiețelul în vârstă de șapte ani. Relațiile între ei se restabilesc cu greu și, odată depășit momentul critic, viața pare altfel.
                      O să vă las pe voi să vedeți sfârșitul emoționant, în care Costache devine, cu adevărat, bunicul nepoțelului japonez.
 

 
                      Filmul adresează un mesaj emoționant tuturor celor care au familile împărțite de-a lungul și de-a latul Pământului și face apel la tot ce este mai bun în oameni.
 
                       Sursă fotografii.

marți, 3 decembrie 2013

Păsări


 
 
                               Ce aș mai putea adăuga? :))

luni, 2 decembrie 2013

Egalitate

                    De șanse există în orice armată modernă, deci și la noi! Iată dovada:

 
 
 

duminică, 1 decembrie 2013

ROMÂNIA

                     Împlinește azi 95 de ani! Așa cum era de așteptat, (și) la Cluj Napoca a avut loc o paradă militară cu ocazia zilei naționale.

 
 
 
                     Am constatat cu mare bucurie că militarii au fost aplaudați, așa cum o merită, de marea majoritate a celor care au fost prezenți în zona centrală a orașului, în această zi de sărbătoare. Așa cum era de așteptat, tehnica militară a stârnit interesul tuturor.
 
 
 
                        LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!
 

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Viață

                    La tăți ni-i greu!



                    Săracii români! Mă tot chinuie o întrebare din momentul în care am văzut cabana asta faină, în apropierea lacului de la Fântânele din județul Cluj: oare proprietarii fumează?

vineri, 29 noiembrie 2013

Natura

                    Ne înconjoară cu fumusețile ei în permanent, tot ceea ce ne rămâne nouă de făcut este să ne oprim o clipă din ceea ce facem și să le admirăm. Cu un mic exercițiu de imaginative am putea să credem că această cabană poate fi a noastră:

 
 
                     :))
                     Lăsând gluma deoparte, voi ce ziceți, proprietarii cabanei sunt în pericol din cauza ... conurilor de brad?
 
 
 
                   


joi, 28 noiembrie 2013

Ziua

                             Recunoştinţei este o sărbătoare de o zi din U.S.A. care, la origini, reprezenta o zi plină de mulţumiri aduse lui Dumnezeu pentru recolta agricolă din anul respectiv. Această sărbătoare a fost preluată de primii coloniști sosiți în Lumera Nouă, unde a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1621, ca semn de recunoștință față de recolta miraculoasă obținută în condiții climaterice dure. În decembrie 1941, Congresul SUA a adoptat o rezoluție prin care a 4-a zi de joi din noiembrie devine oficial sărbătoare națională a SUA.
                            După cum bine ştiţi deja, noi românii importăm sărbători şi iată că a venit rândul acesteia. Ceea ce am auzit şi doresc să vă spun şi vouă este faptul că în perioada 21-28 noiembrie Campofrio transformă fiecare produs achiziționat în rețeaua Carrefour într-un sandviș care va fi donat unui copil neajutorat din comunitățile doljene, de Ziua Recunoştinţei. Sub sloganul #Campofriofacebine, proiectul va aduce bucurie în viața celor care au cea mai mare nevoie. În urma acestei campanii, Campofrio va dona cel puțin 8000 de sandvişuri către copiii defavorizaţi din comunităţile doljene. O mare mână de ajutor este dată şi de Word Vision România a cărui campanie se numeşte ,,Donator de viitor'' .
                            De mai multe ori am cugetat că ar fi grozav să facem o faptă bună, fiecare dintre noi. Ei bine, azi ar fi momentul. Ce am putea face? Sunt convins că fiecare dintre noi poate afla cu mare uşurinţă unde se află cea mai apropiată casă de copii. Aceştia se vor bucura cel mai tare pentru orice, dar absolut orice cadou primit: un caiet şi un pix pentru elevi; o căciuliţă mai veche,dar care este încă întro stare foarte bună; o pereche de mănuşi sau un fular. O altă soluţie ar fi să apelezi la bunăvoinţa colegilor de serviciu şi să strângi ceva bănuţi cu ajutorul cărora să cumperi pizza şi suc pentru o cină îndestulată şi un pic altfel. Şi acestea sunt doar câteva idei despre cum am putea să facem de ziua recunoştinţei. Ei, ce ziceţi?

                           Sursă informaţii.

marți, 26 noiembrie 2013

Bucătărie

                     No bine, no! :)
                     Gătim și noi ceva în aer liber?

luni, 25 noiembrie 2013

Pregătiri

                    Pentru vinerea neagră! :) Cronica unei dezamăgiri! Așa se întâmplă dacă îți creezi singur anumite așteptări. Locul de muncă a fost pregătit, corespunzător, zic eu, dar munca nu a avut loc....

 
 
                        ..... nu prea am avut ce cumpăra, la ora zero, deoarece vânzătorii, cel mai probabil, dormeau! :) Data viitoare o să știu!  Voi cum v-ați petrecut black friday?
                        

 
 
 

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Artizanat

                        Se cheamă ceea ce-şi face omul cu mâna lui. Întotdeauna.
Exact aşa am păţit eu de black friday: mi-am creat singur aşteptări despre ceea ce se întâmplă cu această ocazie şi rezultatul a fost o mare dezamăgire. Doresc să cumpăr şi eu un telefon pentru a-l face cadou de Niculaş şi astfel am devenit victima perfectă a acestei trompete de zi a marilor reduceri. În primul rând, nu am avut cum să ştiu dacă telefonul dorit de mine este în categoria produselor la care se vor face reduceri. Mai apoi, potrivit unei raţiuni, zic eu normale, pentru magazinele online nu ar trebui să fie o problemă să fie deschise non stop, exact aşa cum sunt de obicei. Deoarece orice zi începe cu ora zero, am considerat că este ok să stau de şase lângă coputer, să nu cumva să mi-o ia alţii înainte! :)
Ei bine, este Adevărat că în afară de evomag, celelalte nu au dat nici un semnal că marea zi a reducerilor va începe la secunda 00.00.01, dar no, eu batman-batman. La minunata oră de la miezul nopţii, emag a postat un clipuleţ în care se putea vedea întro filmare făcută cu o dronă ce mare şi fain este depozitul plin de marfă la care nu puteai să ai acces. Într-un târziu, cu câteva minute înainte de şapte dimineaţa, a dat liber la reduceri, afişând pagina binecunoscută care avea în plus un buton cu black friday.  Evomag a căzut (cred că şi-a rupt ceva, că tare greu a revenit la forma de dinainte!) şi apoi, cu greu, a afişat o pagină nouă care prezenta exclusiv produsele care aveau reducere. Domo a fost cel mai amuzant: în două imagini vesele, cei doi maimuţoi pufoşi se văicăreau că nu merge site-ul, dar se lucrează la asta.
În paralel, ziarele online se întreceau în a prezenta liste şi listuţe cu reducerile, care nu au fost corecte, în cea mai mare parte a lor. O mare vrăjeală, în stil pur românesc, am fost asaltaţi de tot felul de reclame, care mai de care mai enervante, pentru un eşec relativ uşor de intuit, în avans. Evomag te ispitea să te înscrii la newsletter pentru a primi cu o oră înainte lista reducerilor. O mare minciună, nu am primit nimic....
Totuşi mă pot considera norocos: am stat în faţa calculatorului (până la 01.15) în mediu familiar, cu tot confortul, spre deosebire de bieţii concetăţeni care au luat cu asalt magazinele cu noaptea în cap pentru a forma celebrele cozi româneşti.  Întotdeauna experienţele personale au mai multă valoare şi concluzia este: a fost prima şi ultima dată când am luat în seamă black friday.
Era să uit: nu am cumpărat telefonul dorit, la evomag nu figura pe listele  cu reduceri , iar la emag nu am putut alege culoarea dorită de mine. Voi cum aţi petrecut în vinerea neagră?

vineri, 22 noiembrie 2013

Vinerea

                             Neagră este ziua potrivită pentru toţi retailerii interesaţi în a-şi lichida stocurile de marfă. Este un bun prilej pentru un rulaj mare de mărfuri, chiar dacă adaosul este minim. Nu neapărat, deoarece s-a dovedit în anii trecuţi că unii comercianţi au mărit preţurile produselor în săptămâna de dinainte şi au vândut vinerea cu exact aceleaşi preţuri aşa zis reduse pe care le aveau şi în perioadele anterioare. Morala: grijă mare ce vă cumpăraţi!
                             Americanii (iar ei?) sunt cei care au inventat acest concept, de zi de start al promoţiilor de sărbători, care este în ultima zi de vineri a lunii noiembrie. Românii au stat ei şi au cugetat şi au ajuns la concluzia că, deşi este un eveniment importat, el nu este bine plasat în calendar. Zis şi făcut! Anul acesta, în ţara unde cu mare onor locuim, Black Friday vine cu o săptămână mai devreme. Habar n-am de ce. O fi bine, o fi rău...aşa suntem noi, mai cu moţ!
                             Dacă doriţi să faceţi publică bucuria cumpărăturilor făcute cu această ocazie, sunteţi invitaţii mei să postaţi comentarii cu ce a-ţi reuşit să vă cumpăraţi şi în ce mod (online, la magazin). Vă doresc un week-end plăcut!

joi, 21 noiembrie 2013

Ecourile

                          Super-meciului se sting, uşor-uşor. Cu toate acestea, amintirile îi vor chinui mult timp pe microbiştii mai mici sau mai mari. După cum este şi firesc, cei mai pătimaşi vor despica firul în patru mai mult timp. Ruşinea naţională continuă. Suntem nişte nepricepuţi chiar şi la cel mai polular sport din lume.
                          Nu sunt un admirator al eroilor din fotbal şi chiar cred că rezultatele sunt o răsplată a muncii şi seriozităţii cu care tratează ceea ce au ei de făcut. La frizuri care mai de care mai turbate, la mers de vedete prost înţelese, aere de superioritate şi îngâmfare de te uiţi mereu în urma lor să vezi unde este omul cu tava cu lămâi să le mai taie din greaţă, tatuajele sunt la mare modă, ....., fotbaliştii noştri sunt pe primele locuri în topuri. Dar atât.
                          Am remarcat două lucruri jignitoare la adresa noastră a tuturor: la intonarea imnului de stat al României, eroii noştri au rupt rândurile înainte de ultima storfă, ceea ce spune totul despre ce şi cât ştiu ei despre imnul ţării pe care o reprezintă în competiţiile internaţionale.  Mai mult decât atât, din vina operatorilor de la camerele tv, am putut observa cu uşurinţă faptul că unii dintre protagoniştii serii nu ştiau versurile. Ceea ce ei mimau nu avea nicio legătură cu linia melodică şi mai ales cu versurile imnului care se auzeau în sistemul de sonorizare. Menţionez că nu sunt singurul care a remarcat aceste nepotriviri, ca să zic aşa.
                          Ce ar mai fi de spus? Dincolo de faptul că în fotbal se învârt sume de bani uriaşe, rezultatele în competiţiile de orice fel lasă mult de dorit. În final, două cuvinte vă mai scriu, referitor la fotbaliștii lui pește prăjit: RUŞINE!

miercuri, 20 noiembrie 2013

Motorina

                             Noastră cea de toate zilele creează vii dispute printre conducătorii auto, amatori sau profesionişti. Mai degrabă calitatea acesteia. După cum este firesc, în funcţie de pricepere, experienţă şi de ce nu, aşteptările create de preţul bine crescut al combustibililor auto, părerile sunt împărţite.
                             De aproape trei ani eu alimentez exclusiv Evo Diesel de la Mol. Rezultatul: mulţumit deplin! Mai mult decât atât, cu excepţia situaţiilor în care deplasarea se face cu un consum mai mare decât capacitatea maximă a rezervorului (68l), alimentez din aceeaşi benzinărie. Puteţi să-i spuneţi cum doriţi, dar asta este realitatea. Sâmbătă am oprit pentru a alimenta la o nouă benzinărie din apropierea autostrăzii Transilvania şi , printr-un concurs de împrejurări, am ,,pus'' motorină Tempo Plus şi concluzia este că motorul nu a mai fost aşa de energic precum îl ştiam. Nu conduc cu viteză excesivă şi nici întro manieră sportivă/agitată, dar cu siguranţă vioiuciunea cu care eram obişnuit lipsea cu desăvârşire. Culmea este că a crescut uşor consumul pentru un drum pe aceeaşi distanţă şi în condiţi asemănătoare: de la 5,7-5,8 la 6,2l/100km. No, numa'ncet! Nu săriţi, nu e mult şi tot ceea ce doresc este să vă prezint o situaţie.
                             Calitatea motorinei este direct legată de proprietăţile acesteia. În Uniunea Europeană (din care, îmi permit să vă amintesc, România face parte) reglementarea conţinutului şi proprietăţilor combustibililor diesel se face prin directiva europeană EN590/2004. Am studiat problema, aşa de curiozitate şi am constatat că, pe site-ul Mol(și nu numai), la calitatea carburanţilor, sunt efectiv copiaţi parametrii generali din această directivă. Desigur că, probabil că la fiecare benzinărie există un buletin de calitate(sau certificat?) în care sunt trecuţi parametrii măsuraţi, dar no..... . Încă două observaţii:
 a)producătorii motorinei comercializate în staţiile Mol din România sunt:
                                         1. ROMPETROL RAFINARE SA, DJ 226, km 23 Constanta
                                     2. Petrom SA - Membru OMV Group, Com. Brazi, Jud. Prahova
                                     3. Petrotel Lukoil SA, Ploiesti jud. Prahova
                                     4. MOL RT Budapesta – import
                                     5. S.C. Oscar Downstream - Bucuresti;

b) aditivarea sortimentului Evo se face de către Mol, aşa că în funcţie de priceperea şi seriozitatea personalului din fiecare staţie, motorina poate fi mai mult sau mai puţin aditivată, după cum ai baftă. Informaţiile sunt la zi, actualizate ultima dată în 01.11.2008 (sursă). Evident că acum urmează o întrebare: voi de unde alimentaţi?














   





marți, 19 noiembrie 2013

ShoeBox

                     Este un proiect fain, de suflet aș putea spune, care dorește să aducă o rază de lumină pe chipurile triste ale unor copii care sunt greu încercați de viață. O cutie de pantofi poate fi un ambalaj potrivit pentru un cadou făcut cu dragoste de oameni. O puteți pregăti pentru momentul magic într-un mod pe care îl puteți vedea aici. Apoi, tot ce aveți de făcut este să puneți în ea:
  • dulciuri (ex.ciocolată, biscuiți, napolitane), dar NU ceva perisabil (ex.banane, portocale, iaurt)
  • articole școlare: caiete de scris, creioane colorate, un ghiozdan, un penar sau orice altceva
  • jucării potrivite pentru vârsta și sexul copilului
  • produse de igiena personală: perie și pastă de dinți, săpun, șampon, gel de duș, absorbante (în fiecare an am observat ca fetele aveau mare nevoie de așa ceva)
  • felicitare de Crăciun pe care să scrii câteva rânduri pentru copilul care va primi cutia de la tine (ești liber să pui datele tale de contact și să păstrați legătura și pe viitor)
  • articole de îmbrăcăminte: un fular, căciulă, ciorapi groși, mănuși sau orice altceva de acest fel, nou sau purtat dar care să arate bine, să nu fie rupt, pătat sau deteriorat
  • poate o lumânare parfumată care să le amintească și lor de mireasma Crăciunului, însă fără chibrituri, nu cumva copiii să facă vreo isprava… Lumânarea nu trebuie să fie neapărat ceva “fancy”, ci una “folosibilă” (mulți dintre ei NU au nici măcar curent electric).

  • ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!
     
     
     
                    Aici puteți vedea o listă cu numele copiilor care se vor bucura de cadourile voastre.
     
     
                    Aceste rânduri sunt scrise pentru Blogal Initiative, din dorința de a ajuta la mediatizarea proiectului ShoeBox. 
            

    luni, 18 noiembrie 2013

    Atitudinea

                        Mea referitoare la persoanele care parchează pe unde apucă, cu mare nepăsare, este posibil să suporte shimbări. Am mai scris aici despre înghesuiala generală pe un număr insuficient de locuri de parcare și despre cele două categorii: simțiții și nesimțiții!
                        Am avut zilele trecute pe cineva în vizită care a venit cu mașina. La un moment dat, sunt întrebat:
                        - Oare încurc pe cineva dacă am parcat aici, lângă bloc?
                        - Încearcă să ghicești, zic eu.
                        - Dar sunt locuri de parcare cu plată? mă întreabă, deși știe foarte bine răspunsul.
                        - Cam așa ceva! Ai pus și tu un număr de telefon, undeva la vedere?
                        - Nu! Ghinion, dă-le pace! Așa-i în viață! a tras concluzia interlocutoarea mea și a schimbat vorba.
                        Aduc iarăși în discuție acest subiect deoarece mereu m-am gândit că nu este în regulă să dau apă la moară celor de la poliția locală să dea amenzi . Totuși, 200 de lei în 48 de ore sunt ceva bani... Când am avut ocazia să întâlnesc și cealaltă persoană implicată întro asemenea situație, am fost total surprins de modul cum pune problema. Desigur că nu toți oamenii sunt la fel. Acum stau și mă întreb: are rost să-mi fac mustrări de conștiință în asemenea situații?

    duminică, 17 noiembrie 2013

    Relaxare

                        Azi vă propun aproape patru minute dintr-un Vis American. Este duminică și ar trebui să avem clipe de relaxare și liniște, că destul zbucium avem peste săptămână, la serviciu și acasă, după cum zicea, bine inspirat domnu' Rabă: ,,la tăți ni-i greu!" :)
                        O zi faină să aveți!

    sâmbătă, 16 noiembrie 2013

    Cuţitul

                                 Bine ascuţit trebuie să fie unealta principală a unui vânzător de la raionul de carne al oricărui magazin care are în dotare carmangerie. Bine ascuţit, zic eu. No bine, dar părerea mea nu este general valabilă şi ce te faci dacă acesta de abia taie?
                                 La magazinul Unicarm de pe Calea Floreşti din Cluj se întâmplă adeseori ca vânzătoarea să se lupte, la propriu, cu o bucată de carne, care pur şi simplu refuză să se lase tăiată. Pentru ca efectul să fie maxim, feliile de ceafă sunt făcute ferfeniţă şi total inegale, aşa că degeaba te-ai gândit să o rogi pe doamnă să le taie (că ei îi iese mai bine!), ele nu vor impresiona pe nimeni. Întâmplător sau nu, locul unde taie, împachetează şi ce ştiu eu ce se mai poate face, este bine poziţionat în spatele vitrinei frigorifice astfel încât să nu vezi decât acasă ce ai cumpărat. O fi bine, o fi rău ....
                                 Acesta este doar un mic aspect legat de modul în care este tratat orice client în această minunată ţărişoară. Din lipsă de timp, din lehamite sau pur şi simplu din necunoaşterea drepturilor (ceea ce este destul de grav, dar suspectez eu, des întâlnit!), din indiferenţă, cei mai mulţi se complac în această stare de lucruri. La care se adaugă adeseori tupeul patronului/şefului de magazin/vânzătorului. Din păcate, asta spune ceva despre nivelul de educaţie al consumatorului, care este verişor primar(el, nivelul!) cu nivelul de educaţie, aşa, în general, al unei naţiuni. Ştiu, sună naşpa, o să ziceţi de bine despre mine, dar asta este părerea mea. Personală, cum ar zice unii! :))

    vineri, 15 noiembrie 2013

    Trăsăturile

                                 Care ar trebui să-i recomande pe cei mai înalţi funcţionari ai unui stat, sunt printre altele: demnitate, onoare, cinste ..... . Conform DEX 1998, demnitate egal autoritate morală, prestigiu. În conformitate cu Dicţionarul Limbii Româneşti din 1939, prestigiu egal încredere pe care o inspiri altuia prin forţa fizică, morală sau ştiinţifică, dar şi scamatorie, farmec, iluziune. În acelaşi DEX 1998 găsim în dreptul cuvântului onoare: integritate morală, probitate, corectitudine, demnitate , cinste. În  Dicţionarul Limbii Româneşti, onoare egal glorie, cinste, stimă care urmează virtutea şi talentul, precum şi persoană de care eşti mândru(exemplu: a fi onoarea ţării!). În dreptul cuvântului cinste, în Noul Dicţionar Explicativ al Limbii Române (2002) găsim următoarele: calitate morală şi sentiment al dreptăţii, demnităţii şi conştiinciozităţii, care servesc drept călăuză în conduita omului.
                                 De multă vreme, între persoanele din conducerea statului are loc un dialog la un nivel neaşteptat de coborât, ceea ce ridică mari semne de întrebare în ceea ce priveşte calităţile care îi recomandă pe protagonişti. Dacă aţi fi nevoiţi să faceţi un exerciţiu de sinceritate, care trăsături, dintre cele enumerate mai sus, le-aţi putea alătura primilor doi oameni din stat?

    joi, 14 noiembrie 2013

    Indiferenţă

                                 ,,Nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferenţă!''

                                Octavian Paler

                                De câte ori facem cuiva o observaţie, suntem trataţi cu ostilitate, cu reacţii de genul ,,tu să-ţi vezi de treaba ta!''. Indiferent despre ce vorbim, faptul că observăm ceva ce este în neregulă ni se trage tocmai din aceea că nu suntem indiferenţi! Răsplata? Ia cu mac, domnu'!
                               Exemplele sunt multe şi prezente în imediata noastră apropiere: elevii sunt indiferenţi la poveţele profesorilor; tinerii iau în râs pe vârstnicii care, chiar bine intenţionaţi fiind, nu sunt în pas cu vremurile; politicienii sunt de neatins după ce depăşesc campaniile electorale: ei ştiu cel mai bine ce dorim noi şi ce este mai bine pentru noi; neajunsurile pensionarilor sunt privite de sus de cei care au buzunarele pline, cel mai adesea din ,,muncă cinstită"; boii care trec pe roşu la semafor sunt dincolo de condiţia celui care aşteaptă, în mod civilizat, culoarea verde; etc. Am ales doar exemple sociale tocmai pentru a arăta că destrămarea societăţii este în plină desfăşurare şi asta nu poate aduce nimic bun. Suntem condamnaţi să trăim în comun şi de fiecare dintre noi depinde binele general. Oare am luat-o rău pe arătură sau chiar ar trebui să începem să fim mai responsabili pentru a ne fi tuturor mai bine?

    miercuri, 13 noiembrie 2013

    Grădiniţa

                                  Este locul (instituţia) de importanţă deosebită în viaţa familiilor mai tinere sau mai puţin tinere, care au copii mici, de vârstă preşcolară. În afară de faptul că a devenit de la sine înţeles că absolut toţi copiii trebuie să meargă la grădiniţă, este o perioadă în dezvoltarea copiilor în care se fac primii paşi spre ceea ce numim, generic, socializare. Dar nu ăsta este subiectul pe care doresc să îl abordez azi, ci aglomeraţia infernală din jurul unei grădiniţe, situate în zona locuinţei mele.
                                  Se presupune că majoritatea copiilor de la o grădiniţă locuiesc în imediata apropiere şi, pe această logică, deplasarea la şi de la grădiniţă se face pe jos. Habar n-am cum stau lucrurile în realitate, dar pot să vă spun sigur că majoritatea covârşitoare a copiilor sunt aduşi/luaţi de către părinţi cu maşina. Asta presupune o nebunie pe o stradă îngustă, chiar dacă este sens unic. Ştiu, ideal ar fi să fie locuri de parcare suficiente în curtea instituţiei, dar între blocurile construite acum 40 de ani nu au fost prevăzute parcări. Astfel, fiecare parchează unde apucă şi afişează un zâmbet de-a dreptul enervant care însoţeşte expresia bine cunoscută de acum: ,,doar cinci minute am parcat...’’. Ştiu că unii dintre cititorii acestor rânduri o să strâmbe din nasurile  lor delicate, dar vin şi întreb: ce vină am eu, care locuiesc în zonă, pentru situaţia creată şi de ce trebuie să suport deranjul zilnic, la sosirea de la serviciu, aşteptând minute în şir să mi se elibereze locul de parcare? Pot să fac prinsoare că nu există timp de aşteptare mai mic de 10-12 minute în asemenea situaţii şi unde este oare firul subţire dintre politeţe şi bădărănie? Oare să cer şefilor mei să lungească programul de lucru astfel încât să ajung acasă după ce toţi copiii de la grădiniţă au plecat acasă? 
                                   Poate să pară un moft, dar zi de zi, această situaţie aduce la limita răbdării pe oricine. În zona despre care vă scriu sunt aduşi copii din Floreşti, una dintre cele mai mari comune din România. Peste 15.000 de locuitori ai acestei comune vin, cu mic, cu mare, zilnic în Cluj. Pot spune că sunt o victimă colaterală a şmecherilor care au construit fără nici o regulă urbanistică, care au atras în capcană mii de familii care sunt datoare vândute acum la bănci şi nemulţumite la maxim de alegerea făcută la un moment dat(ei bine, ăsta este un alt subiect!). Pe lângă nemulţumirea generală a lor, problema mea cu parcarea este cu adevărat un moft. Şi totuşi, ce vină am eu? Nu ar fi fain dacă în funcţionarea unei grădiniţe s-ar ţine cont şi de amenajarea unei parcări spaţioase, care să permită afluirea/defluirea în mod civilizat a celor ce au drum pe acolo?