duminică, 15 iunie 2014

Tristețe

Mare în această zi de duminică! Suntem aici la biserică și îmi imaginez cum le dai coate celor pe care i-ai întâlnit pe acolo și le spui, cu drag despre noi: ,,uite, au venit cu toții azi acasă! Da, și la biserică au venit! Acolo, în față, sunt ginerii mei amândoi, lângă Nașu. Și uite-i și pe nepoți! Doamne, ce se maturizează! Mai în spate, la un loc cu celelalte femei, o poți vedea pe Lenuța și pe noră-mea. Alături de ele sunt nepoatele, una mai mare și una mai mică! E chiar multă lume azi la biserică!”
Ce să-ți spun? Șase luni au trecut ca un vis, noi ne străduim să mergem înainte, fiecare după mintea și puterile sale. Cu sănătatea nu avem a ne plânge, Bălan își ia pilulele și totul este sub control. Lidia a început un nou sezon de vară, nu-i va fi prea ușor... Ioana deja aproape că a terminat anul întâi de facultate, începe sesiunea de examene și până acum se situează pe locuri fruntașe, tare bine învață, așa cum ai știut-o de mică... și eu sunt bine, mulțumesc de întrebare, nimic ieșit din normalitate, ca să spun așa...Mădălina este mândră tare, a crescut mare și frumoasă, este isteață foc și a terminat-o cu grădinița, la toamnă merge în clasa zero, la școală... ei ce mai trece timpul, da, da, o să meargă la școală! Știu că de ea îți este cel mai dor, că doar este ultima dintre nepoți... Lenuța dă înainte cu serviciul, Dănuț e harnic tare, să ți-l laud: merge una-una și la lucru în tătă zi, și la munte, acolo unde are el cultura aia faină de zmeură... Ionaș lucră de dimineața până seara, ca de obicei... Mihaela pe acasă cu treburile gospodărești. Și mai mult, de când ai plecat dumneata vine tot mereu și la Dumbrău, cu Ionaș și cu Lenuța de pun la rând gospodăria...și pe Bălan, desigur! Grădina e faină, săpată și aranjată așa cum o știi din totdeauna... poți arunca o privire, o să-ți placă! Și purcei sunt în coteț, ce mai, ca la oameni gospodari! Acolo, în curtea din jos, e plin de pui și găini... Unde am rămas? A, da: Bogdan se pregătește să gate anul trei de facultate, imediat o să ajungă inginer...și s-a angajat, da, da! Merge și la cursuri și la lucru! Bravo lui! Horică dă înainte cu arbitrajul și cu pescuitul, desigur! Despre mama ce să-ți spun? Își duce înainte anii și vârsta și te pomenim cu drag, cum erai o gazdă extraordinară ori de câte ori ți-a călcat pragul...
Ți-au plăcut florile pe care ți le-am adus ultima dată când am fost la mormânt?
Îmi întorc privirea spre stânga, apoi spre dreapta! Sunt trist că nu te văd, dar sunt convins că, dacă într-adevăr există o lume dincolo, ești cu ochii pe noi și ne privești cu drag: familia mea! Da, știu, așa a vrut Dumnezeu, să pleci prima dintre noi, asta a fost alegerea divină, ai putea spune dumneata!
Slujba se termină în curând, urmează micul ritual pentru pomenirea dumitale... te las acum, dar o să-ți mai scriu...
Odihnește-te în pace, Maria!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu