joi, 10 iulie 2014

Obrăznicie

Se poate numi atitudinea mea din ziua de miercuri, 9 iulie, când, între două semifinale ale celei mai mari competiții fotbalistice mondiale eu am ales să mă uit cu mare drag la primul meci al Simonei Halep de la WTA BRD București Open.


Prilej de mare bucurie pentru cei aflați în zonă, situație relativ nouă pentru Simona care are ocazia să joace în fața spectatorilor care o îndrăgesc. Experiențele la turneele cu adevărat importante se adună, este momentul să se obișnuiască și cu un public prietenos, cald, care o aplaudă atât de des încât arbitrul este nevoit să facă liniște destul de des. Da, în egală măsură este o experiență nouă și pentru public ...
Nu în ultimul rând, este o experiență nouă pentru mine care am redescoperit plăcerea urmăririi unei transmisiuni în direct a unei competiții sportive. Sunt destule voci care critică dorința și în acelși timp ușurința cu care noi, oamenii de rând, ne lipim de un sportiv bun atunci când el este pe val, ca să spun așa. Și, care este problema? Am sau nu dreptul să o admir, necondiționat, pe românca al cărui nume face cinste țării în care m-am născut? Argumente pro și contra pot fi aduse în discuție, dar eu am ales să mă uit la tenis și nu la fotbal și tot eu am ales să scriu aici despre Simona. 
Să revenim: debut bun în competiția mai sus pomenită, meci de acomodare după iarba (sau pământul, nu sunt chiar sigur!) de la Wimbledon, al cărui scor final a fost de 6-0, 6-4 în defavoarea lui Indy de Vroome, o jucătoare de tenis din Olanda. Următorul joc va avea loc azi și o va întâlni pe Aleksandra Krunic, din Serbia. Dacă sunteți interesați, mai multe amănunte puteți găsi aici.
Da, știu, fotbalul este sportul rege al omenirii, dar mno, uneori suntem atât de diferiți ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu