duminică, 2 noiembrie 2014

Prima

Zi din luna noiembrie este, din punct de vedere religios, la ortodocși, o zi dedicată comemorării celor care nu mai sunt printre noi. „Ziua morților”  sau „Ziua Tuturor Sfinților” sau „Luminația” este acea zi din an în care se pomenesc cei dragi care, în grabă mare, au plecat pe drumul fără întoarcere. Până anul acesta, din fericire pentru mine, eu nu am avut nici un motiv pentru care să rezonez cumva cu această zi ....dar (din păcate întotdeauna există un dar!), așa cum este de așteptat, a venit și rândul meu ..... :(

Anul trecut, în decembrie, primul spic de grâu din familia mea a căzut sub secera nemiloasă a morții. Mama soției mele, Maria, a trecut în neființă și ieri am participat, pentru prima dată, la ziua morților.


La biserica din cimitirul satului unde este înmormântată soacra mea, cu acestă ocazie, vin toți membrii comunității, cu mic, cu mare, localnici sau din cele patru zări. Se ține o slujbă afară, specială pentru această zi


urmată de împodobirea mormintelor cu flori și candele (lumânări) aprinse ....


O vorbă înțeleaptă spune că mori cu adevărat atunci când nu se mai vorbește despre tine. La sfârșitul slujbei, preotul pomenește numele tuturor celor decedați din sat, îngropați aici sau nu. Mai apoi, se schimbă amabilități, chiar și din politețe măcar, cu toți ceilalți prezenți, discuțiile având în centrul lor pe cei care sunt comemorați cu această ocazie..... un prim pas zic eu, conform cu cele scrise mai sus, spre nemurire! 


Gândul care nu-mi dă pace este unul simplu: anul trecut, Maria era aici prezentă și aprindea candele părinților săi, pomenindu-i cu drag. Anul acesta este rândul nostru să aprindem candele pentru ea ...tristă realitate! Nu cred că ar mai fi multe de spus: experienței mele de viață i s-a mai adăugat o filă pe care, sincer, aș mai fi amânat-o pentru o perioadă! :(


Odihnească-se în pace!





12 comentarii:

  1. Dumnezeu s-o ierte!
    hmmm....cu ocazia asta mi-am dat seama că eu îmi pomenesc familia de 33 de ani...
    fratele, bunicul, tata, bunica, mama... în această ordine. Mama a trecut la Domnul anul trecut, în august, după 13 ani de alzheimer. Dumnezeu să-i ierte!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eminescu, Caragiale, Cosbuc.
    Care mormant crezi ca a avut mai multe flori ieri? ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună întrebare ..... cred că înțeleg sensul ei ...dar nu sunt în măsură să dau un răspuns!

      Ștergere
    2. Cosbuc a castigat detasat... ;)

      Ștergere
    3. Mulțumesc de răspuns .... ești tare amabil!

      Ștergere
  3. fiecare are motiv să rezoneze cu aceasta sarbatoare, noi toti avem strabunici, unchi dragi, matusi poate veri care au parasit lumea aceasta dupa legea firii sau prematur... nu exista familie neatinsa.
    Din neamul meu nu este nimeni înmormântat aici, dar asta nu ma împiedica sa aprind lumânari în biserica, pentru comemorarea celor dusi.
    Se mai spune ca de câte ori cineva din lumea viilor pomeneste de cineva din lumea de apoi, un clopotel bate acolo în ceruri si aduce bucurie.
    Iata, prin faptul ca ai pomenit-o pe soacra ta aici, de fiecare data când cineva a citit, a batut clopotelul. Dumnezeu sa o odihneasca!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc pentru frumoasele cuvinte scise aici ..... și eu am avut în familie persoane dragi care au trecut dincolo mai demult. Ideea era că, anul acesta, pentru prima dată, am mers la mormântul cuiva ....
      Faină povestea cu clopoțelul! Mulțumesc!

      Ștergere
  4. odihneasca-se in pace!
    sa nu uitam, sa nu-i uitam e cel mai discret oamgiu pe care il putem aduce celor dusi...

    RăspundețiȘtergere
  5. Dumnezeu sa o odihneasca!
    E trist! Dar asa e in viata! Greu de inteles ...

    RăspundețiȘtergere