marți, 30 septembrie 2014

Gândul

Că marțea sunt trei ceasuri rele sper că a rămas în urmă pentru cei ce citiți aceste rânduri! Mno, acum , la ceas de seară vă propun un zâmbet generat de unul dintre pesonajele consacrate ale comediei:


Așa-i că nu este mare lucru să mergi la ore unde se predau exerciții de autoapărare? Marțea, de exemplu! :)
Acestea fiind zise, vă doresc o noapte liniștită! :)) 



Televizorul

Este aparatul care nu lipsește din locuința omului contemporan. Da, este adevărat că uneori nu-l pornești, din diferite motive, dar fără el nu se poate, zic eu. Ca orice obiect modern, el este întro continuă transformare și încet, încet ajunge un multifuncțional, habar n-am dacă asta este de bine sau nu!
No bine, no! Ideea este că, din când în când, o schimbare este binevenită și m-am gândit că ar fi cazul să mai fac o schimbare în camera fiică-mii, după rafturile pentru cărți care, în opinia mea și a ei, au fost un mare succes! Aparatura audio-video din camera ei este marca Philips și a fost adusă de moșul, cu mulți ani în urmă. Mulțumit deplin de marcă, așa că schimbarea trebuie să vină din aceeași direcție.
Zis și făcut! Am tot auzit reclame peste reclame, la radio, evident, despre săptămâna reducerilor la Carrefour, așa că ne-am îndreptat pașii către Polus Center, de unde, din magazinul sus menționat, am cumpărat un televizor, spre încântarea fiicei mele. Și a mea. Am intrat și la noul magazin Digi pentru a comanda un al doilea Smart Card (necesar pentru recepționarea pachetului de filme), dar cred că mă îndepărtez de ceea ce doream să scriu azi: învârtindu-ne pa rafturile unde sunt expuse televizoarele marca Philips ( ați remarcat și voi că la raft, produsele sunt aranjate pe producători sau grupuri de producători, nu așa, oricum!), am constatat că micuțul expus al gamei, un Led cu diagonala de 51 cm, are o specificație care este proprie smart-tv-urilor:



Măi să fie! Un altul, puțin mai mare (56 cm), care se încadra perfect în locul destinat în acest scop, nu avea scris nimic în acest sens!




Am apelat la serviciile unui angajat de la raionul cu pricina, care, amabil, ne-a spus că este o greșeală, cu siguranță acest model nu este pregătit să se conecteze wi-fi, deoarece nici nu are ce face cu această conexiune, atâta timp cât nu este un smart tv! Exact așa cum ne-am gândit și noi! În momentul în care mi-a spus că îi pare rău, dar etichetele sunt tipărite la București și nu este nimic de făcut, mi-am dat seama că nu mi-a mai servit nimeni, de multă vreme, această explicație! O eroare se poate strecura oricând, numai cine nu muncește, nu greșește, dar a susține că nu se poate face nimic deoarece sunt etichete de la București este o atitudine care nu face cinste magazinului despre care v-am scris. 
Eu am cumpărat un alt model și am revenit luni, după trei zile, curios să văd dacă s-a schimbat ceva pe cartonul unde era scris prețul produsului și am ajuns la concluzia pe care o puteți trage și voi din fotografiile de mai sus, făcute luni! Nu cred că această chestiune este în regulă, cu atât mai mult cu cât ....sunt cetățean european și am drepturi! :))


luni, 29 septembrie 2014

Premiera

De sâmbătă seară de pe HBO mi-a plăcut. Efecte adverse, în original „Side Effects”, 2013, este un film interesant, cu un subiect rupt din lumea reală, contemporană și un sfat care, deși nu este rostit, te urmărește de la început până la sfârșit: dacă ești deștept, sau prea deștept, nu te alătura lucrurilor ciudate, imorale, ilegale că nu o să sfârșești prea bine!


O poveste aparent încurcată, în care un tip care crede că este un mare as al escrocheriilor financiare ajunge după gratii pentru patru ani, dar asta afli după ceva minute bune din film, timp în care faci cunoștință cu soția acestuia, care, depresivă fiind, devine pacienta unui medic psihiatru în jurul căruia se țese acțiunea. Dar tu nu știi asta. Încă.


În paralel viața medicului este una comună omului modern: timp lilmitat, job la spital și la cabinetul particular, rate la bancă, soția în căutarea unui loc de muncă. Încă o filă se adaugă șirului de întâmplări aparent fără legătură: este cooptat de un producător de medicamente pentru a face un studiu pe pacienți cărora li se administrează medicamente experimentale, cu acordul lor. Serviciu bine plătit și despre care am tot auzit vorbindu-se și în viața reală, așa-i?  Încet, încet, povestea se leagă: o crimă are loc în familia pacientei, urmează un proces, îndoieli de tot felul încep să apară,  ..... 
O să mă opresc aici, spunându-vă doar că filmul merită văzut, este în regulă din toate punctele de vedere. Doresc să mai adaug faptul că pe lângă Jude Law, pe care cred că l-ați recunoscut în fotografia de mai sus, din distribuție mai face parte și Catherine Zeta-Johns, care joacă un rol fain, tot al unei doctorițe ....


În speranța sinceră că v-am trezit curiozitatea, închei aici și vă recomand să vedeți acest film! Merită timpul vostru! Dacă doriți, trailerul oficial al filmului este doar la un click distanță! :)







duminică, 28 septembrie 2014

Dilemă

Biciclistul a avut o viteză foarte mare sau fotograful a fost inspirat? :))


Ori neinspirat?
Știu sigur că fotografia este rezultatul unei întâmplări, așa că nu-i bai că ați zâmbit! :)
O duminică plăcută vă doresc!

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Aniversarea

Zilei de naștere a găsit-o pe acestă domnișoară departe de casă, cum altfel decât la o competiție sportivă


Sunt convins că ați recunoscuta pe Simona Halep, cea mai bună jucătoare de tenis României în momentul de față, ocupanta locului 2 în clasamentul mondial al acestui sport, care azi împlinește 23 de ani! Îmi permit, în calitate de fan al ei, să îi trimit un gând bun și să-i urez la mulți ani! :)
Aflată la Openul Chinei, competiție în care va intra săptămâna viitoare, Simona a declarat, modestă, că și-ar dori cadou un ceas și trandafiri albi! Dragă Simona, îți ofer, simbolic, un buchet de trandafiri și îți doresc mult succes în cariera sportivă! 


LA MULȚI ANI! 
Gigi Țepuș



Săptămâna

Care este pe cale să se încheie a avut marile sale aventuri, de toamnă electorală (și nu numai!) aș îndrăzni eu să pun o etichetă. Nebunia provocată de alegerile prezidențiale a generat fel de fel de evenimente, care mai de care mai amuzante/triste/dubioase/rușinoase/.... Iată unele dintre ele:
1) Cu sute (de mii) de surle și trâmbițe, fix acum o săptămână, pe 20 septembrie, primul ministru al țării mele și-a lansat oficial candidatura la alegerile prezidențiale, de ziua sa de naștere și în același timp cu sărbătorirea a 555 de ani de atestare documentară a orașului București, pe Arena Națională. Hmmm ....


Au fost „invitați” 70.000 de oameni, cam ca la spectacolele omagiale din epoca de tristă amintire, pe care, din păcate pentru mine, eu am prins-o! Și eu am fost o mică rotiță din unul dintre spectacolele acelea, diferența dintre vremurile de acum și atunci fiind, conform unor vorbe ce umblă-n târg, că oaspeții lansării candidaturii (sau o parte dintre ei) au primit și bani, nu au fost pur și simplu obligați! Sigur că reacții de tot felul au apărut, dintre care, cu voia voastră, vă prezint și eu una:



Mă frământă o întrebare: pe durata campaniei electorale, când va umbla-ncolo și-ncoace, iar treaba sa de la cârma țării o va face altcineva, domnul prim-ministru va fi în concediu fără salariu? :))
2)Pe când ecourile se stingeau în Bucureștiul candidaturilor, ce să vezi, un cunoscut jurnalist și realizator tv face o mișcare surpriză: mărturisește tuturor fanilor și nefanilor săi că a fost ofițer sub acoperire! Wauuuu! Poftim? Ca să vezi cum stau lucrurile uneori și la cine se uită o parte din națiune la televizor, seară de seară!


Este doar o coincidență amenințarea actualului președinte cu divulgarea identității unui candidat la președinție care a fost ofițer acoperit și autodenunțul lui Robert? Personal nu cred în coincidențe .... Miliarde de întrebări pot fi puse pe acest subiect, de exemplu: chiar dacă este imoral să lucrezi în media având această calitate, este și ilegal?  Evident că furtuna dezlănțuită din acel moment acumulează forțe la care nu te-ai fi gândit: între jurnalistul sub acoperire și actualul prim-ministru a mai fost ceva de împărțit, cândva: soția celui de-al doilea (din fraza mea!) a fost cândva iubita primului! Ce mică este lumea! :)))
3) Ca o întoarcere în timp, C.V. Tudor a reușit să aducă în amintirile noastre, în stilul caracteristic, vremurile în care era (sau cel puțin așa credea el) mare jupân și îi umplea de respect pe toți cei din jurul său!


Circul făcut la adresa lui G. Funar, un contracandidat și fost coleg de partid, i-ar putea lăsa cu gura căscată pe mai tinerii noștri concetățeni, făcându-i chiar să roșească ușor, de rușine bineînțeles, când își pun întrebarea: acest politician ne-a reprezentat, pe noi, românii, în Parlamentul European? În opinia mea, bancurile cu glumeți sunt seci pe lângă momentele oferite de unul dintre cei mai controversați politicieni români! :))

Există viață și dincolo de prezidențiale:
4) Un personaj cunoscut după saltul în gol de la balconul parlamentului în timpul unei ședințe în plen, Sobaru Adrian a recidivat: a intrat cu mașina în bariera de acces de la sediul guvernului.


Nu am nimic de reproșat omului, fiecare este liber să se manifeste cum crede de cuviință, dar un gând nu-mi dă pace: ce vină au copiii lui, care cu siguranță sunt arătați cu degetul pe stradă? A susținut că protestele sunt în numele copiilor săi, dar oare chiar îi ajută cu ceva în acest mod? Personal am mari îndoieli ...
5)Ei bine, joi (25 septembrie) dimineață, la ora 6.30, la Miercurea Ciuc, termometrul arăta minus 6 grade Celsius! Toamna se instalează încet și sigur, frigul bate la ușă, natura se va transforma în curând ....


Nu este un fapt neobișnuit pentru această zonă ..... brrrrrrrr!
6) Orice comenatriu este de prisos, în opinia mea:


:))))))))))))
Și totuși, pentru a nu exista nicio îndoială că pricepeți de ce mă amuz, precizez că domnul din stânga este Valeriu Zgonea și este președinte al Camerei Deputaților. Fotografia este făcută la București, cu ocazia vizitei vicepremierului Chinei, Zhang Gaoli. Unii dintre cei mai importanți oameni din țara lor au o atitudine ....surprinzătoare în această fotografie oficială! 








joi, 25 septembrie 2014

Tevatură


Mare zilele acestea, provocată de depunerea, în mod oficial, a candidaturilor la legerile prezidențiale despre care nu cred că mai este român să nu fi aflat. Caruselul propagandei electorale a fost pornit cu multă vreme în urmă, ușor ilegal și total imoral zic eu, așa că oferta politicienilor o vedeți/auziți/citiți zilnic, dacă sunteți interesați. Eu vă propun respectuos să trageți un ochi și în tabăra celorlalți, a celor ce votează, cu două mici observații: 1) ar fi de râs dacă nu este, în realitate, de plâns; cu toate acestea, un moment de amuzament nu a rănit pe nimeni! și 2) știu că nu are o legătură directă cu campania care bate pe la uși, dar și ei au drept de vot și uite așa apare o întrebare: cum îi convinge un candidat să voteze pentru el? :)))



Cu un mic exercițiu de imaginatie și cu exemple de la ultimele alegeri din țara noastră, ne putem face o imagine despre ceea ce va urma   !!! :))))



Cu mai multă vreme în urmă am suspectat realizatorii acestor filmulețe că pun totul la cale, în cel mai mic amănunt. Între timp am ajuns la concluzia că pentru voturile acestora se luptă cu adevărat politicienii . Știu că ați pierdut aproximativ zece minute din viață, dar cred că este un preț acceptabil să vedem cam cum stăm ....



marți, 23 septembrie 2014

Cartea

Călătoare a pornit la drum! Îmi face plăcere să vă spun că îndemnul meu la lectură nu a rămas fără ecou și, în urma exprimării propriei dorințe de a citi această carte, Carmen va intra în posesia ei în cel mai scurt timp posibil, care este dictat de parcursul distanței dintre Transilvania și Bavaria de către Poșta Română (câteva zile, o săptămână am fost asigurat la ghișeu), la ale cărei servicii de expediție am apelat.


Astfel, am mai făcut un pas în direcția de a crea o comunitate interesată de lectură, între membrii căreia să circule cărți despre care să scriem și pe blog, firește! Pe „traseul” acestei cărți pot trece deja trei cititori:
1) Vali Crintea, Focșani;
2) Gigi Țepuș, Cluj Napoca;
3) Carmen Renges, Kőnigsbrunn. 
Cine urmează? :))
Cu această ocazie vă rog pe toți cei interesați să vă faceți cunoscute intențiile scriind mai jos, la comentarii, cine sunteți și de-ai cui! :)) Încă o dată îi mulțumesc lui Vali  pentru că mi-a trimis la rându-i cartea și vă invit pe toți la lectură!




luni, 22 septembrie 2014

Teo

Trans este numele unei firme de transport public de persoane, internațional, despre care am mai scris pe aici din când în când. Joi a venit fiica mea din vacanță cu un autocar al acestei firme.


Firma clujeană este o opțiune importantă pentru românii care călătoresc în și din Italia, dar, uneori, comportamentul conducătorilor auto lasă de dorit. Ei, nimeni nu-i perfect, așa-i? Hmmmm ....
Să revin: miercuri seară a plecat fiică-mea din Italia spre Cluj și totul a părut să fie în regulă până în momentul în care șoferii au adunat banii pentru cursă, lucru care s-a întâmplat undeva între Budapesta și vama Borș. Deși unul dintre angajați s-a plimbat pe la fiecare prin autocar, la minute bune după ce operația s-a încheiat, unul dintre șoferi a anunțat la microfon că s-a produs o încurcătură și unul dintre pasageri nu a plătit, drept urmare îl invită pe acesta să meargă să plătească. O să încerc să zugrăvesc tabloul principal: întotdeauna banii se strâng spre sfârșitul cursei, în apropiere de destinație. Contravaloarea drumului se achită de cele mai multe ori în valută și deși nu cred că mai este nevoie să precizez, o să o fac: nu se emite nici un fel de bilet, bon fiscal sau nefiscal, nu mai vorbim de facturi sau alte alea .... motivul îl pricepeți cu toții, nu? 
După mai multe minute, anunțul se repetă, pe un ton încă politicos. Cel mai probabil nu s-a dus nimeni să plătească deoarece, în apropiere de vamă, anunțul a luat alte nuanțe: deoarece nu au plătit toți pasagerii, nu se vor mai opri la Oradea, unde urmau să coboare mai multe persoane, ci vor merge direct la Cluj! Poftim? Așa vorbești tu cu un grup de aproximativ 70 de persoane, care tocmai ți-au băgat în buzunar peste 4000 de euro? Nu fiți cârcotași, autocarul despre care vorbesc nu este cel din imagine, ci unul mai nou achiziționat de firmă, cu etaj, și în acela încap mai mulți călători! 
După oprirea obligatorie în vamă, a urmat o altă surpriză: prin autocar se plimba un tip care făcea chetă de la pasageri pentru a completa banii care trebuiau încasați, în caz contrar diferența trebuia suportată de șoferi, care, în treacăt fie spus, nu au fost în stare să țină cont cine a plătit și cine nu. Evident că m-am burzuluit și m-am gândit de bine la protagoniștii acestei întâmplări când mi-a fost povestită, dar asta nu a fost tot! Oprirea la Oradea a fost totuși respectată, iar pe drumul până la Cluj Napoca „glumele proaste” au continuat: călătorii de la etaj au fost amenințați că o să fie pornită căldura, în semn de represalii pentru neachitarea celor 60 de euro. Mai mult, la microfon erau înșirate tot felul de povești: că ar fi curioși să-i vadă fața celui care nu a plătit, ba unul dintre șoferi a spus că ar fi dispus să-i rupă și o mână împricinatului .... 
No bine, no!  Și asta-i țara mea, în care unii oameni, deși plătesc un serviciu, primesc disprețul fix între ochi, ca semn al mulțumirii adresate clientului care îngroașă conturile afacerii ...

duminică, 21 septembrie 2014

Eticheta

Produs bio este pusă pe fel de fel de produse, care mai de care mai ...bio, dacă îmi permiteți să fac un așa joc de cuvinte. Este complicat să știi care sunt cu adevărat și care nu, doar trăim întro lume în care există multe imprimante și fiecare scrie ce dorește, unde dorește!
Week-end-ul trecut am fost în vizită pe la unii dintre sătenii din județul Cluj. Oameni faini, mari gospodari, harnici și modești în egală măsură. Și nu în ultimul rând, bucuroși de oaspeți! :)
Acasă la domnul Vușcan Teodor, în comuna Călățele, județul Cluj, am fost tratați, după cum probabil ghiciți, cu produse tradiționale și cu adevărat bio:


Ei bine, siropul din fructe de pădure (nu din toate, numai din unele, dar nu mai știu precis din care și am scris așa, generalizând!) și silvoizul au fost delicioase, preparate după rețete locale, fără zahăr și alte trompete, numai bune ...de servit musafiri! :) În farfuriile alea goale pe care le vedeți au fost clătite, dar nu așa, din alea ca la oraș, ci unele faine și gustoase, fără ou, dar cu drojdie și coapte pe ceva plită ..... o minunăție! Mulțumim frumos de tratație!
No, acum că v-am făcut oarece poftă, vă salut și vă doresc o duminică plăcută în continuare! :))
Faini oameni, faini ....

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Vâltoarea

Lumii în care trăim pur și simplu creează un amalgam de reacții personale, multe dintre ele așezate ca pe calapod pe sentimentul deja existent: „știam eu că nu este chiar în regulă această chestiune!”. Desigur că undeva, în fundal, rotițele se tot învârt și creează în orice moment o stare generală care uneori este asemănătoare unei amețeli a minții: chiar așa? Da, din păcate, zic eu, chiar așa! Circ pe bandă rulantă, nu alta! Din toate părțile vin informații despre fapte controversate, cel puțin din punctul de vedere al moralei ....
Europarlamentarul Mircea Diaconu ajunge iarăși în atenția opiniei publice tot cu povești puțin dubioase: a făcut declarații despre susținerea unui proiect la capătul căruia o sumă importantă de bani (europeni) ajunge la Câmpia Turzii, în ajutorul șomerilor proveniți de la fostul combinat de industria sârmei. Ei bine, un alt europarlamentar român spune că inițiativa îi aparține ..... hmmm, iar Diaconu, iar îndoieli. Este oare posibil să existe fum fără foc?


Începutul anului școlar a fost prilejul perfect pentru unii politicieni români de a ne arăta cine și ce sunt ei de fapt. Pentru a câta oară? Întrebare retorică, firește! În timp ce primul pupător de icoane făcătoare de minuni al guvernului vine și ne spune că nu există copii de clasa întâi fără smartphone, ministrul care trebuia să asigure manualele pe băncile tuturor noilor sosiți în școală umblă cu ...vulpea vopsită! Ar mai fi ceva de spus despre ceea ce cred ei că sunt și ceea ce credem noi, tot mai mulți, despre ei? Ideea nu-mi aparține, dar bine a spus cine a spus : există mai multe Românii!


Din una din acele Românii face parte și biserica, la instituție mă refer. Tot gândindu-se la timpul ce va să vină, un sobor de preoți a avut o idee ca o străfulgerare: cum ar fi dacă ne-am ajuta pe noi, ajutându-i și pe credincioși în același timp?  De aici până la crearea unei bănci (da, știu, va fi cel mai probabil o instituție non-bancară, un fel de casă de ajutor reciproc!) nu a mai fost decât un pas! Și uite așa, dacă ești ortodox și ai un venit constant, poți să mergi la biserică să iei un credit! Mai știți reclama aia cu zânul? :)) Ce aproape de adevăr era!


În noile grile de toamnă ale televiziunilor apar, cum este aproape normal să fie, unele schimbări, unele surprinzătoare chiar. Umblă vorba-n târg cum că Moise Guran nu s-ar regăsi pe grila de toamnă a TVR. Din punctul meu de vedere, această renunțare la o emisiune bună despre mersul țării este o pierdere pentru TVR. Pentru simplul fapt că nu pot influența această decizie (ca multe altele, din păcate, în țara asta!), deși plătesc abonament, nu pot decât să spun că scade numărul persoanelor pe care le apreciez și care lucrează la această instituție. Căreia, repet, îi bag bani în buzunar lunar, indiferent de opțiunea mea.


Morala: nu știu dacă lumea e prea mare sau eu sunt prea mic, habar n-am dacă toate acestea sunt lucruri normale sau nu (în opinia mea nu!), dar tot ce se întâmplă în jur mă privește și pe mine și ar fi indicat dacă am vorbi și noi, cu toții, despre direcția în care ne îndreptăm ... Tu ce părere ai despre cele scrise mai sus?

vineri, 19 septembrie 2014

Voluntar






Începutul

Anului școlar nu aduce bucurie doar unora dintre copiii care merg la școală, ci și recent angajaților șoferi pe microbuzele școlare cu care aceștia merg și pleacă de la cursuri.


Luni după-amiază, în chiar prima zi de școală, am poposit la o benzinărie situată în comuna Gilău. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut la una din pompe un tip care alimenta, într-un bidon de 5 litri, un microbuz școlar! Cu siguranță că motorina ar fi trebuit să ajungă în rezervor, că a fost plătită de primăria de care aparține. Regret că nu am avut aparatul foto la mine, motiv pentru care nici nu i-am notat numărul, deoarece ar fi doar cuvântul meu împotriva cuvântului șoferului în cauză!
Vreau să scot în evidență lejeritatea cu care umplea omul bidonul: fără nicio jenă, de parcă acest lucru era normal și nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase. Asemenea apucături vor dura, cu siguranță, o generație (domnul nu era chiar la prima tinerețe, mai degrabă la a doua!), dar mă tem, la modul cel mai serios, că micul furtișag este pe lista „îndemânărilor” care se transmit la multe locuri de muncă. Repet o întrebare: România, încotro?

joi, 18 septembrie 2014

Toamna

Se numără bobocii și se strâng recoltele, exact așa după cum umblă vorba din bătrâni. Deși a fost un an bun și s-au făcut cartofii așa cum și-au dorit cei care i-au cultivat, o problemă rămâne: ce fac cu ei? Spre exemplu: în satul Bălcești din județul Cluj, care este situat la aproximativ 35 de km de Cluj Napoca, recoltarea cartofilor este în plină desfășurare. Cartofi roșii și albi, mari și frumoși ....


Doi localnici cu vârste înaintate, 78 de ani domnul și 75 de ani doamna, ar fi bucuroși dacă ar reuși să vândă din producția lor. Un preț de 50-60 de bani pe kg ar fi grozav pentru ei. Infrastructura îi dezavantajează: o parte din drumul de acces în satul lor este exact așa cum vedeți în fotografia de mai jos, așa că nu se prea înghesoaie cumpărătorii ...


- De ce nu mergeți dumneavoastră la piață?
- Ei, nu putem! Și nici nu am avea loc, e greu și locurile sunt ocupate de intermediari! Mai apoi, avem animale, nu putem lipsi de acasă! Și nici nu am avea cum să ducem cartofii acolo!

No, ce spuneți? România este o țară bogată, dar cu MARI PROBLEME!




marți, 16 septembrie 2014

Câinele

Poate fi cel mai bun prieten al omului, cu unele (mici) excepții: dacă e noapte, conduci mașina, din fericire fără a apăsa prea tare pedala de accelerație, iar din negură, din partea dreaptă, se gândește să treacă drumul european fix pe unde o să te afli tu în secunda următoare!


Credeți-mă pe cuvânt că în acel moment, câinele este departe de a se afla în categoria la care făceam referire mai sus. Nici nu știu ce să mai spun: putea să fie și mai rău (pentru mașină, evident!): bară spartă, spoiler rupt, grile rupte sau pierdute, ....



Deși nu sunt chiar în regulă, nu pot să nu constat că au rămas dovezi solide, exact ca în reclamă, ale trecerii sale prin fața mașinii: câteva fire de păr în crăpătura din bară! Mai mult, mai aveam cam 10 km până la destinație și, în timp ce scriu asta, îmi dau seama că prin luna februarie, tot pe ultimii km ai unei călătorii mai lungi, m-a prins radarul. Și era tot duminică ... Oare ce se întâmplă?


luni, 15 septembrie 2014

Aplicațiile

De tot felul instalate pe telefoanele mobile ale zilelor noastre sunt binevenite oricând. Tocmai pentru că ele sunt așa de multe, este o mare provocare să creezi încă una.


Un grup de oameni pricepuți lucrează în această perioadă la o asemenea aplicație, care să vină în ajutorul tuturor celor interesați de împrejurimile locului unde se găsesc, istoria lui, unități de cazare, mijloace de transport și lista poate continua. Ce spuneți? Cum ar fi dacă, după ce ai instalat aplicația, desigur, atunci când intri întro localitate, primești un sms de genul: „pentru detalii despre locul unde vă găsiți, faceți un click aici! ”
Doar la un click distanță ai acces la repere istorice ale zonei, meșteșuguri tradiționale, date demografice, locuri destinate pentru servirea mesei, benzinării, .... No, ce ziceți  
În curând, județul Cluj va fi pionierul unei asemenea încercări, care, sper eu, va fi dusă la bun sfârșit cu rezultate excepționale. Precizez că în programare și IT uneori expresia „în curând” înseamnă mai mult de câteva zile, poate fi vorba despre săptămâni sau luni ....

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Modul

În care mai poți pune o cărămidă la încrederea în forțele proprii este foarte simplu: mai fă ceva, din când în când, cu mâinile proprii! La prima vedere ești tentat să spui: ce mare scofală este în asta? O să-ți răspund tot cu o întrebare: tu când ai făcut ultima dată ceva astfel încât să fii mulțumit de tine?
Dacă mai adaug la motivație rugămintea fiicei mele, ajungem la tabloul complet al motivațiilor. :)
De mai multă vreme am avut în plan să fac ceva rafturi pentru cărți în camera fiicei mele. După o perioadă de gândire (ce și cum să fie rezultatul final), de făcut și refăcut schițe, am trecut la acțiune. Primul hop a fost să găsesc o firmă care să vândă mai puțin de o coală de PAL, eu neavând nevoie decât de aproximativ un sfert. Da, e complicat să-ți faci singur unele lucruri, dar cu perseverență, rezultatul este garantat.  După ce am comandat PAL-ul, tăiat și căntuit, mi-am cumpărat celelalte accesorii și am trecut la treabă. Atelirul improvizat în camera mare, unde am avut spațiu pentru a pune în practică schițele:




A urmat asamblarea: măsurat de ț ori, dat găuri



prinderea părților componente cu euroșuruburi


montarea elementelor de susținere pe perete



acoperirea capetelor euroșuruburilor cu mici pastile autoadezive


și îmbinarea finală


Am chemat un prieten să mă ajute să le fixez pe perete, iar rezultatul final este acesta:





Ar mai merge vopsite chestiile alea albe de plastic în albastru sau galben .... mă mai gândesc! Și, bineînțeles, aștept indicațiile fetei mele, care momentan e plecată în vacanță. Și uite așa, ce-și face omul cu mâna lui, lucru manual se numește! :))