luni, 16 martie 2015

Jumătatea

A doua a săptămânii trecute a fost extrem de neplăcută și extenuantă pentru mine, acesta fiind și motivul pentru care am întrerupt postările pe blog, timp de trei zile. O persoană apropiată mie a trecut în neființă și am fost nevoit să fac tot ceea ce este necesar pentru înmormântarea sa, lucru care deși pare foarte complicat, se poate duce la bun sfârșit, dacă ești dispus să faci concesii (în special financiare!) vulturilor cu chip de om care trăiesc și (unii chiar) fac averi din momentele de disperare ale semenilor și dacă ești informat asupra obligațiilor de tot felul care trebuiesc îndeplinite, dincolo de, să spunem, obiceiurile specifice fiecărei comunități.  Am avut parte de experiențe inedite, (aproape) în totalitate negative, aș putea spune: de la micimea umană a unor persoane de la serviciu, care se cred mari șefi în visurile lor, până la persoanele care lucrează în branșa prestării de servicii funerare de tot felul, mulți dintre oameni fiind fie nepăsători, fie gata să tragă pielea de pe tine, știindu-te în mare încurcătură.


Cu puțină vreme în urmă am scris despre tratamentul inuman la care a fost supus un bolnav, același care s-a stins săptămâna trecută. Azi o să vă spun despre ultima intervenție a ambulanței pentru Victor. Simțindu-se foarte rău, cu multe boli, care mai de care mai complicată, cu mare greutate a acceptat, după experiențele recente avute în spitalele din Cluj, ca soția sa să cheme ambulanța. Din păcate, Victor s-a stins înainte ca personalul medical să ajungă la el ...... după ce au făcut câteva manevre de resuscitare și au citit documentele de la ieșirea din spital cu doar o săptămână înainte, medicul i-a comunicat soției, care nu mai știa pe ce lume este într-un asemenea moment, că este musai să cheme o firmă de pompe funebre, că este interzis să se păstreze corpul neînsuflețit în apartament și că ei nu vor pleca de acolo până când nu va veni cineva autorizat să îl ducă pe cel care i-a fost soț mai bine de 41 de ani. Singură și pierdută în fața evenimentului în desfășurare, soția nu zicea nimic ...... una dintre persoanele din compunerea echipajului de pe ambulanță a sunat atunci la o firmă de servicii funerare, apoi au așteptat să vină să ridice corpul neînsuflețit .....

Personal cred că aici a fost prima neregulă: nu cumva medicul trebuia să constate decesul, să elibereze un act constatator și .....cam atât? Am mari îndoieli că era de datoria ambulanței să cheme servicii funerare private și să pună astfel familia îndoliată în fața unui fapt împlinit. Era omenește să dea posibilitatea alegerii unei firme, după o prealabilă informare, nu să facă totul, pe repede înainte, profitând de buimăceala justificată a soției. Am vâzut cândva la televizor o știre despre această încrengătură de relații dintre personalul de la ambulanță și cei da la pompe funebre, dar am crezut că a fost o excepție. Ei bine, acum tind să cred că asta este o regulă.

În momentul în care am aflat de nefericitul eveniment, mortul era deja la firma sunată de prea amabilul membru al echipajului de pe ambulanță și era un gest de prea mare lipsă de respect față de cel care a fost să mai fac ceva, în sensul de a schimba firma de servicii funerare în cunoștință de cauză. Odată această hotărâre luată, am mers înainte, pe drumul trasat de cineva plătit din bani publici să salveze vieți, nu să se ocupe de direcționarea înmormântărilor. Tot acest circ este ghidat de bani, de sensul în care acestia merg, dintr-un buzunar în altul. Dacă medicul de pe ambulanță constata decesul, firma nu mai încasa banii pentru eliberarea actului constatator cu ajutorul unui medic colaborator, nu? Banii vorbesc ....

Este posibil să greșesc, este posibil ca medicul de pe ambulanță să nu poată elibera un asemenea act, drept pentru care am scris un e-mail pe adresa Serviciului de Ambulanță Cluj, adresă luată de pe site-ul oficial al acesteia, actualizat ultima dată în octombrie 2010. Am cerut informații despre obligațiile echipajului de pe ambulanță și despre cadrul legislativ care reglementează această activitate. Dacă o să primesc un răspuns, o să revin cu această problemă. Atât pentru azi, o să scriu zilele următoare despre aventura unei înmormântări, de la A la Z. Poate că ajută pe cineva să știe ce și cum trebuie făcut, eu nu am știut, dar am aflat pe parcurs ......:(


14 comentarii:

  1. chiar ma intrebam ce e cu tine si de ce ai disparut...
    imi pare rau pentru pierderea suferita si pentru atat de multele si maruntele mizerii care, se pare, ne fac atat viata cat si moartea, mai grele...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Niciodată nu este un moment bun să-ți moară cineva apropiat. Și totuși se întâmplă .....
      Mizeriile care și le fac oamenii, unii altora, zilnic, fac parte din viață. :(

      Ștergere
  2. Nu am putut citi pana la capat, ma oripileaza astfel de cazuri.Dumnezeu sa-l odihneasca!

    RăspundețiȘtergere
  3. Este dureros de doua ori.Pentru pierderea suferita si pentru semenii nostrii,sacali.Eu nu prea stiu.La moartea parintilor ,certificatul de deces unul.l-a dat medicul de familie,altul ,cred ca a urmat cursul descris de tine,fiind la Bucuresti.M-au ajutata niste rude,eu nu eram instare.Regretabil ,toate merg din rau in mai rau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din păcate, bruma de bun simț despre care mai credem că există în oameni se pierde repede ......

      Ștergere
  4. Aceeasi impresie o am si eu,toate merg din rau in mai rau.

    RăspundețiȘtergere
  5. imi pare rau pentru pierderea avuta!
    m-au trecut fiori reci pe sira spinarii citind acest soi de experiente....
    e incredibil!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și mie mi-a venit cu greu să cred ceea ce mi se întâmplă .....

      Ștergere
  6. condoleanţe! şi Dumnezeu să-l ierte!
    şi mie tot medicul mi-a chemat...., dar nu m-am gândit că...
    m-am gândit că m-a ajutat....
    of! :(

    RăspundețiȘtergere