sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Unul

Dintre filmele mult mediatizate ale anului 2014 este The Grand Hotel Budapest. Punct. Și de la capăt.

Cu două premii importante, Globul de Aur 2015 pentru cel mai bun film și Marele premiu al juriului Ursul de Argint: Wess Anderson, la Berlin în 2014, cu numeroase nominalizări la Oscar 2015, Globul de Aur 2015, Bafta 2015, Berlin 2014, filmul The Grand Hotel Budapest m-a surprins prin faptul că nu am reușit să-l văd până la sfârșit. Mă număr printre cei care (sper să mai fie și alții!!) nu au apreciat punerea în scenă a acestei soluții de a prezenta o poveste întro poveste întro poveste.


O satiră bine țintită la adresa societății europene, cu moravuri discutabile, cu obiceiuri nesănătoase. Deși face referire la o perioadă bine determinată și un loc precis, în Europa, filmul este o poveste imaginară, situată întro țară fictivă, la un hotel închipuit, unde toate poveștile au un tâlc. O nebunie continuă, foarte viu colorată, cu imagini care se succed cu repeziciune, schimbând decorul în cele mai surprinzătoare moduri. O poveste alertă, cu replici interesante uneori, dar care nu m-a atras, în ciuda culorilor extrem de aprinse .....


Absurdul este cuvântul de ordine din toate minutele filmului. Artificii, ghirlande, parodie sută la sută. Departe de gustul meu, am abandonat pe la jumătate. Punct. Și de la capăt.

Un film la care nu am rezonat, deși vrea să atragă atenția asupra putregaiului care macină societatea din interior. Ba mai mult, delirul continuu are, de la un moment dat, și o tentă polițistă. Fiecare acțiune a acestei pelicule parcă ar fi o palmă trasă unor calități fără de care omenirea ar fi mai bună ..... 


Un fim ciudat. În opinia mea. Punct.
Ca de obicei, mai jos puteți vedea trailerul:


Precizez, dacă mai este nevoie, că nu consider rândurile de mai sus a fi o cronică de film. Este doar părerea mea despre un film. Punct. 








vineri, 30 ianuarie 2015

Razele


Soarelui de ianuarie, reflectate de norii de care parcă nu mai scăpăm, aduc un sentiment plăcut după o zi mohorâtă .... nici iarna nu mai este ce era cândva! Așteptarea la semafor nu mai este enervantă atunci când ai senzația că ți se adresează un zâmbet din ceruri! :)



Dacă vă plac reflexiile în oglindă, puteți găsi mai multe pe blogul lui SoriN

joi, 29 ianuarie 2015

Timpul


Se scurge prea repede, din păcate pentru noi toți. La fiecare moment aniversar, un ochi plânge și altul râde. Plânge pentru că sunt mai bătrân, râde pentru bucuria unui bilanț, mai ales dacă acesta are rezultate pozitive. Azi este un asemenea moment aniversar: fix acum doi ani, la ora 09.04 a.m. publicam primele mele gânduri pe blogul nou creat: „Azi este prima zi a existentei acestui blog . Am eu nevoie de un ...jurnal ? Am ce spune celorlalti ? Ramane de vazut !”

Un an mai târziu: „364 postări, peste 19.300 de afişări de pagină, Google PageRank 2/10: cam aşa arată, din punct de vedere statistic, blogul meu! Prind experienţă în fiecare zi atât în mânuirea tastelor cât şi a ideilor, a modului în care prezint o chestiune sau alta.” :)

Azi, din puncte de vedere statistic stau cam așa: 743 postări publicate, peste 56.450 de afișări de pagină, Google Page Rank în continuare 2/10, rată de respingere 64,39 conform Google Analytics,  poziția Zelist 10.803 (miercuri, 28.01.2015), 2749 comentarii, 153 Google+  Followers, .... Sunt bucuros că am mulți prieteni noi, cu care fac schimb de opinii (comentarii) în mod regulat și țin să le mulțumesc pentru asta! :) Mulțumesc, de asemenea, tuturor celor care au citit rândurile scrise de mine, sunt onorat să văd că nu scriu (întotdeauna!) în gol! :)

Privind înapoi, sunt primul care constată o mare schimbare în tot ce are legătură cu acest blog: de la modul în care sriu (așezare în pagină, diacritice, etc) la subiectele despre care scriu. Am făcut și publicat multe fotografii, observând pe propria experiență că o fotografie poate transmite mesaje cât o mie de cuvinte. Sunt amator în fotografie, dar sper ca experiențele mele să se îmbunătățească! :)

Ce-mi doresc la ceas aniversar? Să vedem: cât mai mulți cititori, o interacțiune permanentă prin comentarii, să fiu sănătos și evident, la mulți ani, gigitepus.blogspot.ro! :)







marți, 27 ianuarie 2015

Faptul

Că un necaz nu vine niciodată singur este binecunoscut de toată lumea. Murphy zice că ele, necazurile, ar fi la pachet, în seturi de câte trei. Oare s-a gândit mult când a tras concluzia asta?

Un prietenă de familie trece printro situație aproape incredibilă. Locuiește împreună cu fiul ei, de 21 de ani, întro locuință ANL, în Cluj. De mulți ani. În urmă cu aproximativ doi ani i-a murit tatăl și așa cum este normal în aceste împrejurări, a făcut succesiune după acesta. Mama sa locuiește într-un apartament tot în Cluj, apartament pe care s-a dezbătut succesiunea în urma morții tatălui, în urma căreia, prietena mea a devenit proprietară pe o mică parte din acest apartament. Să încerc să fiu mai clar: după deces, locuința s-a împărțit, conform legii, în două părți, iar partea care i-a aparținut tatălui decedat s-a împărțit la rândul ei la trei: o parte soției decedatului și câte o parte fiecăreia dintre cele două fiice. Această succesiune s-a înscris în cartea funciară și în acest mod, prietena mea a apărut pe lista proprietarilor de spații cu destinația de locuit la primăria Cluj. Cu o parte mică, 1/6 (cred) din locuința părinților, aproximativ 12 metri pătrați.

Dincolo de momentul absolut îngrozitor prin care treci atunci când îți pierzi un părinte, o altă surpriză a urmat. Anul trecut s-au reînnoit contractele pentru locuințele ANL. Prietena mea a fost înștiințată că al său contract are o mică problemă fix din cauza acelei mici părți de proprietate din apartamentul părinților. Dosarul său a fost trimis la București, la șefii celor din Cluj. După ceva vreme, răspunsul bucureștenilor a fost că situația trebuie rezolvată de cei din Cluj, așa cum mi se pare și mie firesc să stea lucrurile, dar, mno, asta este o cu totul altă discuție. Fiorii incertitudinii au cuprins-o pe prietena mea, dar a fost asigurată de jurista de la primărie că situația nu se poate înrăutăți, este doar o mică neînțelegere. Hmmmmmm ......



Zilele astea, mica neînțelegere a fost tranșată în ședința de consiliu local a primăriei în sensul că prelungirea contractului nu a fost aprobată de consilieri. Temerile cele mai negre s-au adeverit .... Acum vin eu și desfac firul în patru: cu mulți ani în urmă, vreo 10 probabil, un dosar a trecut printro comisie care a constatat că această persoană, împreună cu fiul său, îndeplinește condițiile pentru a primi o locuință ANL. Pe lângă salariul mic, principalul criteriu este acela al spațiului locativ unde trăiește persoana care depune cererea. Ei bine, apartamentul după care s-a făcut succesiunea nu și-a modificat dimensiunile și dacă atunci s-a considerat că spațiul este prea mic pentru părinți plus prietena mea cu fiul său, dacă legea nu s-a schimbat, normal ar fi ca această abordare să se mențină și acum. Mai mult, în apartamentul părinților locuiește acum, cu chirie, cu contract și impozite plătite la primărie, un domn. Putem spune, logic, că una dintre camerele apartamentului este ocupată de acest chiriaș, lucru care a fost atașat dosarului, cu dovezi. No bine no, deși spațiul nu s-a modificat, ba din contră, în acel apartament mai locuiește acum și o altă persoană, copilul are puțin peste 21 de ani, în ședința de consiliu local, politicienii locali au votat că nu se poate prelungi contractul ANL pe motiv că acum doamna are o proprietate cu destinația de locuință. Poftim? Doar pentru faptul că a făcut succesiunea și a moștenit de la tatăl său aproximativ 12 metri pătrați din apartamentul mamei sale, a pierdut actuala locuință? Oare consilierii locali au înțeles situația sau au votat politic, cum le-a dictat partidul să facă, pro sau contra dorinței principalilor actori de la nivel local?

Doar mie mi se pare că această situație este total aiurea? Voi ce părere aveți?

luni, 26 ianuarie 2015

Filmul

„Before I Go To Sleep”, 2014, este, în modesta mea opinie, unul de duzină, cu o temă des întâlnită în scenariile ultimelor decenii: amnezia produsă de un (presupus) accident și comportamentul celor din jurul personajului amnezic. Evident că fanii lui Nicole Kidman ar putea fi de altă părere, actrița jucând rolul principal.


Ideea de la care pornește acțiunea este următoarea: personajul principal uită totul despre ea și viața ei în fiecare dimineață, când se trezește. Un soț zâmbitor și extrem de răbdător îi spune de fiecare dată cine este și de ce a ajuns în această situație. În paralel, un medic o abordează în secret și încearcă să aducă o rază de speranță în viața ei. Unul câte unul, ies la iveală fapte care dau o nouă lumină asupra accidentului de la care i se trage totul .....


Avându-l alături pe Colin Firth, fiecare zi este o nouă provocare, dar nu o să insist pentru a nu crea un disconfort celor care vor dori să vadă filmul. Cu doar 6,2 pe  IMDB, filmul nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor mele legate de distribuția pe care o are. 

Pentru cei ineresați să-și facă o primă impresie, pun mai jos trailerul oficial al filmului:




duminică, 25 ianuarie 2015

Combinația

Amuzantă dintre numele unui ardei iute picant „jalapeno” și numele de familie al unei domnișoare din tenisul românesc, Halep, scornită de mintea unui fost mare antrenor de tenis, Brad Gilbert, actualmente comentator de sport la ESPN, pornind de la constatarea că jocul Simonei este extrem de picant pentru adversare, are ca rezultat porecla Halepeno, noul brand al Simonei Halep, lansat la Australian Open 2015.


Comentatorul a spus despre Simona că este mică și iute, exact ca un ardei jalapeno. Simona nu a fost nemulțumită de amuzanta poreclă și Adidas chiar a realizat tricouri pe care sunt imprimați trei ardei iuți, în culorile steagului național al României. O campanie de imagine excelentă, zic eu. 


No, ce ziceți?

Imediat (la ora 10.00) începe meciul din optimile Australian Open 2015, împotriva belgiencei Yanina Wickmayer!  Hai Simona! :)

Update (11.31): Simona s-a calificat în sferturile Australian Open 2015, egalându-și performanța de anul trecut! Un meci foarte frumos, cu tenis de calitate, o revanșă meritată în fața belgiencei Wickmayer! Bravo Simona! Felicitări! :))



sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Concluzia

Neplăcută la care am ajuns de ceva vreme este că un număr de aproximativ 10.000 de persoane conduc țara asta spre dezastru, de mai bine de 25 de ani. Numărul îmi aparține și este o aproximare grosolană a decidenților, în principal politici, de la toate nivelurile. Politicienii conduc (prost) țara asta, deși, pentru a fi politician nu este nevoie de nicio calificare obligatorie. Asta-i chiar culmea, așa-i?

Am sentimentul că aceștia se cunosc unii pe alții, sunt rude sau parteneri, cu certitudine prezenți în mod constant în toate locurile unde este vorba despre bani, mulți bani. Se căsătoresc între ei, se aliază în grupuri de interese, niciodată unii împotriva celorlalți. Aceleași nume sunt prezente de la un guvern la altul, de la un parlament la altul, mai nou de la o ANI la un DNA, adică și de la un tribunal la altul. Mizeria care iese la suprafață aproape că mă sufocă de indignare. Ticăloșii, parteneri de furtișaguri timp de peste două decenii, se dau acum în gât, unii pe alții. Da, mă bucur că li se înfundă, dar nu pot să nu constat că membrii familiilor lor locuiesc în continuare în case luxoase, conduc mașini de top, iar eu râmăn cu datul din coadă, în gol, atunci când mai cade unul în mijlocul celulelor, mai nou (cel mai probabil) și ele de lux.

Expresia cea mai concludentă a ultimelor evenimente din lumea cercetaților de lux din România afirmația lui David, fost Troacă, la adresa mitei de 500.000 de euro primită fix în biroul unde își desfășura activitatea ca ministru de interne: „era mai bine dacă erau în lei!”. Înțelegeți ce oameni au ajuns să hotărască destinele țării? Ministru se temea oare de un curs nefavorabil la casa de schimb sau doar a zis și el așa, să pară fițos, că dă bine la relațiile dubioase să ai putere mare, dar să fii și moftangiu în același timp! Așa cum am văzut într-un pamflet, cred că era mai bine dacă erau în franci elvețieni! :))


Sunt efectiv fără cuvinte  .... sau pe aproape ..... vă dați seama că omul ăsta mergea la tot felul de activități cu șefii din poliția română și le cerea acestora să fie mari și tari, să-i prindă pe infractori, apoi scurta ședința și se grăbea la biroul unde urma să ajungă, în scurt timp, geanta de bani? Oare cât de grea este o sacoșă în care sunt 500.000 de euro? Și oare (sacoșa) era de la supermarket, cu 60 de bani bucata?  Mare mirare a fost când un proprietarul unui club celebru de fotbal din România umbla cu valiza cu bani să premieze jucătorii unei echipe .....dar când un înalt funcționar al statului primește o atenție de jumătate de milion de euro, ce să mai spunem? Vă imaginați că în drum spre casă, omul putea să între la magazinul din colț și să-i cumpere soției (amantei, copilului, unui prieten, ....) un Audi de ultimă generație așa cum voi cumpărați o franzelă? Hmmmmm, săracul, ....mai greu era să găsească ceva mătușă pe numele căreia să fie eliberată factura ..... nu, în nici un caz să nu o cheme Tamara





vineri, 23 ianuarie 2015

Barca

Unor pescari din Cesenatico, Italia, poate fi un loc minunat pentru servirea mesei atunci când este ... „parcată” în Porto Canale! :) Un loc potrivit și pentru reflexii, așa cum se poate vedea mai jos:



Dacă vă plac reflexiile în oglindă, puteți găsi mai multe pe blogul lui SoriN

joi, 22 ianuarie 2015

Cercul

Vicios din jurul devalorizării leului în raport cu francul elvețian provoacă valuri concentrice din ce în ce mai mari. De îngrijorare pentru cei împrumutați în această monedă. De populism pentru politicieni. De falsă compasiune, tot pentru cei menționați anterior. De ușoară indignare pentru cei care nu au de suferit din această întâmplare, față de fățărnicia multora dintre cei care vin la emisiunile televizate și fac pe experții sau de discriminarea evidentă în favoarea împrumutaților în această monedă față de împrumutații în alte monede. Sau orice altă combinație între cele enumerate mai înainte și nu numai ....


Pe fondul lipsei de „educație financiară” a populației și a caliciei fără margini a bancherilor, băncile din România au făcut profituri uriașe în anii din urmă. Mirajul creditelor a atras în vârtejul alimentat de isteria caselor proprii oameni care, în mare parte, au fost duși de nas. În momentul în care o bancă a făcut un master plan al serviciilor de creditare oferite clienților, a știut ce face și nu mă poate face nimeni să cred că nu a luat în calcul, pentru profit, și această devalorizare a leului. Cei care conduc o bancă nu sunt ....tractoriști. I-au stimulat pe așa numiții „ofițeri de credite” cu bonusuri barosane pentru creditele vândute în monedele astea cu căutare slabă în lumea occidentală, ba chiar au manevrat inclusiv dobânzile la aceste produse. Actele odată încheiate între cele două părți, contractul este cu greu răstălmăcit în procese care durează mult și al căror rezultat nu-l poate garanta nici un avocat, în ciuda poveștilor servite clienților cu probleme de acest fel. 

Pe valul acesta de simpatie față de bănci sper să se așeze și atitudinile viitoare ale oamenilor, să înțeleagă că banca poate fi un aliat de nădejde doar atunci când ești extrem de zgârcit cu suma pe care o iei împrumut sau dacă îi folosești serviciile doar ca să plătești facturile. În toate celelalte situații, capcanele întinse cu mare abilitate de profesioniști ascund pericole de tipul creditelor în franci elvețieni. 

Este de pus în discuție modul în care se face referire la necazul acestor oameni: de ce doar ei? Cei cu credite în euro nu sunt în aceeași situație, de a plăti creditele la un curs mai mare față de cel din momentul contractării creditului? Cine a împuternicit pe cine să stabilească valoarea de la care îi compătimim pe unii sau pe alții? Cu ce drept? Politicienii cei mai vocali nu au oare, la rândul lor, asemenea credite și din acest simplu motiv fac acum gargară cu ceai de părere de rău față de cei care sunt în pericol să-și piardă proprietățile cumpărate fix cu creditele care acum la dau mari bătăi de cap? Mai apoi, primul dintre miniștrii țării va face, oare, ghidușii cu banii noștri ai tuturor, mai puțin ai băncilor, pentru a-i ajuta pe cei aflați la mare încercare (așa cum a făcut și la sfârșitul anului trecut când a virat de la bugetul de stat sume uriașe de bani pentru ca bucureștenii să aibă încălzire peste iarnă)? Pe mine, omul de rând, din Cluj, fără mari încurcături și fără reprezentare în lumea celor din politica românesacă, cine mă ajută? Cine îmi face un favor să-mi reducă impozitul pe o lună/pe  un an/pe proprietate? Cel mai probabil răspunsul poate fi unul singur: NIMENI!

Morala gândurilor mele de azi: despre bănci, numai de bine! :(

marți, 20 ianuarie 2015

Bucurie

Mare în tabăra României din Australia: Simona Halep (3 WTA) și Irina Begu (42 WTA) au trecut de primul tur al Australian Open 2015, primul turneu de Grand Slam al acestui an! Îmi face mare plăcere să scriu despre asta și doresc să împart gândurile bune cu voi! :)

În partida inaugurală a Openului Australian, Simona a învins-o pe italianca Karin Knapp, locul 51 în clasamentul WTA, într-un meci care a durat o oră și 27 de minute, cu scorul de 6-3, 6-2. Bravo Simona, felicitări! :) Urmează, cel mai probabil mâine, întâlnirea cu Jarmila Gajdosova, născută în Slovacia, dar care reprezintă Australia, locul 62 WTA.

Hai Simona!

Cealaltă veste bună vine din partea Irinei Begu, care a reușit una dintre surprizele (plăcute, firește!) acestui turneu: a câștigat confruntarea din primul tur, împotriva lui Angelique Kerber, locul 9 WTA, reprezentanta Germaniei, cu scorul de 6-4, 0-6, 6-1, întro partidă cu durata de două ore. Felicitări Irina! :) Urmează turul al doilea unde o va întâlni pe Katerina Siniakova, din Cehia, locul 81 WTA.

Hai Irina!

Hai România! :)


Update: Irina Begu s-a calificat în turul trei, după victoria cu 7-5, 6-4 în fața Katerinei Siniakova! Felicitări Irina! :)

Update 1: Simona Halep s-a calificat, de asemenea, în turul trei! :) Scor în partida cu Jarmila Gajdosova: 6-2, 6-2! Felicitări, Simona! 

Viitorul sună bine, nu? Hai România! :)

Update 2: Irina Begu a câștigat partida din turul trei, împotriva jucătoarei Carina Witthoeft, 104 WTA, Germania, cu scorul de 6-4, 6-4! Bravoooooooooooooooooooooooooo Irina! Felicitări!
Irina s-a calificat în optimile Australian Open! Hai Irina! :)

Update 3: Simona Halep s-a calificat, de asemenea, în optimi, după o victorie în două seturi, 6-4, 7-5, obținută în fața americancei Bethanie Mattek-Sands, 258 WTA! Bravooooooooooooooo Simona!
Hai Simona! :)






luni, 19 ianuarie 2015

Semne

Bune nu prea are anul care abia a început pentru instituția polițienească din județul Cluj. Gafele se țin lanț: după două accidente de circulație în care au fost implicate mașini de poliție, bomboana pe coliva bunului renume nu a întârziat să apară: patru indivizi au reușit să evadeze din arestul poliției județene! Hmmmmm, nu-i a bună!



Între Crăciun și revelion, în Piața Flora, mai mulți comercianți vindeau petarde și artificii de toate mărimile, cu tarabele pline, nu așa pe sub mână, deși este interzisă comercializarea anumitor produse de acest gen.  Am fost tentat să sun la poliție să reclam acest fapt, dar nu am avut timpul necesar pentru a duce la bun sfârșit acest demers. Este o scuză jalnică, dar este purul adevăr. Dacă aș fi sunat, este limpede că ar fi trebuit să stau să văd ce am rezolvat, nu?  Cred că ar fi fost o experiență interesantă ....

Regret că alimentez, prin rândurile de mai sus, o părere generală ușor negativă despre această instituție, dar astea sunt faptele: rușinoase! Este total greșit să pun etichete, aruncând umbre de îndoială și asupra celor care își fac datoria așa cum trebuie și cum ne așteptăm să o facă, dar parcă este momentul pentru un duș rece și reocuparea pozițiilor, nu?

duminică, 18 ianuarie 2015

Masa

Săracilor este un proiect deosebit pus în practică de un om inimos, Daniel Someșanu, care duce o adevărată campanie de întrajutorare a persoanelor aflate în dificultate. În fiecare sâmbătă, începând din luna mai a anului trecut, Daniel pregătește (gătește) un fel de mâncare, îl pune în caserole, îl transportă în cel puțin două locații în Cluj și Florești și în acest fel asigură o masă caldă unor bieți semeni, care au mare nevoie de ajutor. Activitatea este organizată prin donații de bani și alimente unei organizații neguvernamentale, Asociația Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului. Întro casă situată pe Bulevardul Muncii din Cluj Napoca, în fiecare sâmbătă se adună voluntari care pregătesc mâncarea. Ieri, sâmbătă, 17.01.2015, meniul a fost următorul: pulpe de pui cu sos și mămăliguță, desert și franzelă. Două oale mari au fost gata la timp, aproximativ 200 de porții au fost pregătite. De distribuția a 60 dintre ele m-am ocupat eu, impresionat fiind de dăruirea și omenia celor care doresc să răspundă prezent în fața nevoilor oamenilor nevoiași. În jurul orei 15.30 m-am prezentat la bucătărie unde Daniel pregătise deja totul: caserolele erau bine așezate în cutii de carton, eugeniile erau pregătite în pungi, pâinea am pus-o împreună în ceva sacoșe mai mari. Am încărcat porțiile de mâncare și am pornit la drum.


Prima oprire: biserica ortodoxă din cimitirul din Mănăștur, unde am predat 13 porții, după care ne-am continuat drumul spre Florești unde, tot în curtea unei biserici, eram deja așteptați. 47 de porții au fost distribuite aici. 


O franzeluță, două eugenii și o caserolă de mâncare au constituit o porție și vreau să vă spun că prețul a fost sub 3 lei! Aproape incredibil! Înțelegeți ce vreau să spun eu aici? Dau exemplu un pachet de țigări, a cărui contravaloare ar putea asigura o masă, sâmbăta, pentru cinci persoane aflate în mare necaz! No, ce ziceți, cine renunță la un pachet de țigări pentru a face o faptă bună?

Mi-am propus să mai dau și eu câte o mână de ajutor la distribuirea mâncării, din când în când. Este un gest mic, o contribuție neînsemnată la ceea ce ar trebui să urnească munții din loc: solidaritatea umană! Dacă sunt printre voi persoane interesate să pună umărul la acest proiect, vă rog să-mi dați de știre sau să-l contactați direct pe Daniel, direct pe site-ul organizației sau pe pagina de facebook.




sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Maimuța

Este un animal mamifer din ordinul primatelor, conform Wikipedia. Mai poate fi un nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente și sociabile, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat, în conformitate cu DEX online. Ar mai putea fi și .....



La un centru de înfrumusețare (sau cabinet de cosmetică sau ceva de genul ăsta), în anul de grație 2015, în timp ce oamenii de știință caută noi particule la Geneva sau lansează sateliți care vor ajunge cândva la marginea sitemului solar, așa cum este el cunoscut azi, când se pregătește prima misiune (cu sens unic!) spre planeta Marte, angajatele discută cu mare foc despre ....maimuțe! :))

„Ai auzit dragă ce a zis ultima mea clientă? Că omul s-ar trage din maimuță! Maimuță este ea, nu ai văzut ce urâtă era? Auzi, a mers la baie! Păi ea nu știe că maimuțele se pișă din copac? Îi culmea muierea asta! Io nu i-am spus, dar habar n-are ce vorbește! Păi omul a fost creat de Dumnezeu, după chipul și asemănarea sa! Daia e așa fain, nu? În timpul acesta, Satana, fiind invidios, a creat maimuțele, după chipul și asemănarea lui, și daia sunt așa urâte, nu? Oricine poate vedea ce diferențe mari sunt între oameni și maimuțe!”

:))


Discuția a avut loc în realitate și mi-a fost povestită de o altă clientă, prezentă din întâmplare la această mică teorie a evoluției speciilor. Este dreptul fiecărei persoane să creadă fix ceea ce dorește, doar că eu am crezut că poveștile de acest gen au fost de multă vreme depășite. Ca să nu mai spun că este cu totul surprinzătoare apariția maimuțelor, deși explicația a fost de mii de ani la îndemână! :)))))))











vineri, 16 ianuarie 2015

Porto

Canale din Cesenatico, Italia, poate fi locul unor reflexii faine, la ceas de seară! Iată dovada:



Dacă vă plac reflexiile în oglindă, puteți găsi mai multe pe blogul lui SoriN



joi, 15 ianuarie 2015

Tevatură

Mare pentru/împotriva eliberării cartelelor preplătite doar cu buletinul. Ceea ce eu nu pricep este următoarea chestiune: mai contează pe CNP-ul cui este eliberat un număr de telefon, în condițiile în care absolut toate celelalte date ale aceluiași CNP sunt deja în „ț” baze de date? Ca să nu mai adaug că după localizarea unui telefon, nu este mare șmecherie să-l identifici pe vorbitorul care îl folosește. Părerea mea.


Dincolo de opiniile conform cărora este o cedare a dreptului la intimitate, eu am să aduc argumente care combat această senzație de siguranță, de anonimat, în ceea ce privește datele personale:
  1. Fiecare dintre noi a încheiat cel puțin un contract de prestări servicii, sunt convins de asta. Vorbim despre cablu, internet, televiziune prin satelit, gaz, electricitate, etc. De fiecare dată am completat pe contractele semnate toate datele noastre, de cele mai multe ori și adresa de e-mail și chiar și numărul de telefon, chiar dacă acesta este asociat unei cartele preplătite. Unele dintre firmele cu care am avut astfel de contracte s-au desființat, au dispărut, oare cu datele noastre ce s-a întâmplat?
  2. Un număr însemnat de români au credite la bancă. Acestora li se adaugă și cei care au doar conturi deschise, cu carduri bancare sau nu. Toate băncile actualizează periodic datele clienților, printre care și numărul de telefon de care se face atâta caz;
  3. Cumpărăturile online, care se achită cu cardul direct pe site-ul magazinului, au ca început, în marea majoritate a cazurilor, ca primă etapă, crearea unui cont care conține nume, prenume, adresă, număr de telefon. Unii dintre comercianți solicită pentru eliberarea facturilor care însoțesc produsele cumpărate fix CNP -ul și iată că am ajuns în același punct;
  4. La schimbarea cărții de identitate, persoanele căsătorite trebuie să prezinte, în mod obligatoriu și o copie a certificatului de căsătorie, indiferent dacă și-au schimbat numele sau nu după căsătorie. Astfel, în baza de date de la Evidența Persoanei din primăria localității unde locuiește fiecare dintre noi sunt toate datele de identificare a tuturor membrilor unei familii, cine cu cine este căsătorit și cine sunt părinții cui. 
  5. La toate nivelurile de școlarizare se întocmesc situații cu datele personale ale elevilor/studenților, iar toți diriginții (spre exemplu) au la dispoziție numere de telefon ale elevilor, adeseori și ale părinților;
  6. La locul de muncă al fiecăruia sunt date exacte despre fiecare dintre noi;
  7. Toate cardurile de fidelizare de la benzinării, lanțuri de magazine, săli de sport, etc, se eliberează pe baza completării unor formulare care conțin datele personale și numărul de telefon ....
Sunt convins că aș mai găsi exemple, dar nu vreau să sar calul și să vă plictisesc. Dacă priviți cu atenție în jur, o să constatați că fiecare dintre voi își pune la dispoziție numărul de telefon fără prea mare bătaie de cap, deci acesta nu este un mare secret, nu? În modul cel mai serios și în același timp, politicos, vă întreb: care ar fi marea problemă că s-ar elibera cartele telefonice doar pe baza datelor de identitate? În Italia, spre exemplu, exact așa se întâmplă: cumpărarea unei cartele SIM se face pe baza unui act de identitate, iar aceasta devine activă după câteva ore (maxim 24) de la completarea datelor într-un sistem care cu siguranță ține evidența persoanelor care au cumpărat, la un moment dat, un număr de telefon. Oare și ei (italienii) consideră asta ca pe o încălcare a vieții private?

Tu ce părere ai despre povestea asta? 


marți, 13 ianuarie 2015

Ghinion

Teribil trebuie să ai să fii implicat într-un accident rutier fix cu mașina poliției! Să fii implicat este doar un fel de spune ....


O mașină care staționa regulamentar, pe banda a doua, pentru a face virajul la stânga, în deplină conformitate cu regulie de circulație și cu semnalizarea rutieră din acea intersecție, a fost izbită frontal de o mașină a Secției 4 Poliție din Cluj Napoca. Din fericire, nimeni nu a fost rănit, dar sunt tare curios cine va plăti reparațiile! 

Mașina poliției avea viteză mare, girofarurile pornite, semnalele acustice nu, a intrat pe contrasens pentru a evita o altă mașină, se spune într-un comunicat al Poliției. Este limpede că mașina care staționa nu avea cum să tragă pe dreapta pentru a face loc mașinii de poliție și, în opinia mea, nici mașina de poliție nu avea ce căuta pe contrasens. Chiar dacă semnalele luminoase îi asigură prioritate, dacă drumul este blocat de o mașină care staționează, clar că nu este o soluție să te îndrepți nebunește spre ea. Sau este? Se pare că domnul șofer-polițist a crezut că da! :(

La prima vedere, se pare că polițistul, care a și provocat accidentul, este vinovat .... în cazul în care colegii de la rutieră îl consideră vinovat pe polițistul de la volan, mașina care staționa va fi reparată pe asigurarea mașinii de poliție, nici nu mă gândesc la posibilitatea ca aceasta să nu fi fost asigurată, chit că nu prea ar avea cine să verifice acest lucru ... Acum urmează mai multe întrebări: se acordă puncte de penalizare, pentru o asemenea situație, la pachet cu o amendă, polițistului, chiar dacă era în timpul serviciului? Mașina secției de poliție va fi reparată pe cheltuiala ... cui? Cum va fi sancționat domnul polițist, pe linie de serviciu, dacă va fi considerat vinovat?  Și ultima: a mers altă mașină să rezolve sarcina de serviciu care a dus, indirect, la această situație sau misiunea a fost abandonată? Dacă a fost abandonată, înseamnă că nu era urgentă, atunci cum de avea girofarul în funcțiune? Aș mai avea, dar, mno, de ajuns ... oricum sunt, cel mai probabil, fără răspuns! 

P.S. Azi se împlinesc 21 de ani de când am obținut permisul de conducere, categoria B! Tu cum stai la acest capitol? 



luni, 12 ianuarie 2015

Anul

Trecut, când am fost la Turda să vizităm salina, am avut o zi plină, încărcată cu activități fel de fel. Când ne pregăteam de plecare spre casă, am făcut o mică „ședință operativă” și am ajuns la concluzia că tare bine ar merge, la masa de prânz, deși era ușor trecut de amiază, o pizza. Nimic mai simplu: am căutat în memoria telefonului numărul de la una din pizzeriile ale căror clienți suntem și, ținând cont de faptul că timpul mediu de livrare la domiciliu este 45-60 de minute, am dat comanda. Apreciabila distanță de aproximativ 30 de km am parcurs-o rapid, am mai intrat la ABC-ul din blocul vecin și la scurt timp după ce am ajuns acasă, pizza a sosit. O metodă acceptabilă de a rezolva problema prânzului, nu?

V-am scris cele de mai sus cu intenția unei introduceri pentru ceea ce urmează: cum ar fi dacă în loc de o pizza, am putea alege, cu un singur telefon sau cu un click, dintr-un singur loc, mâncare diversă, de la mai multe restaurante, punând astfel pe lista de opțiuni și altceva decât pizza? Intuiesc un răspuns pozitiv: ar fi foarte bine! :)


Din răspunsul la întrebarea de mai sus face parte: toate la un loc la FOODPANDA! Știu că nu sunt primul care vă scrie despre asta, dar îmi face plăcere să vă anunț că online este mereu mai simplu! Foodpanda este un serviciu cu ajutorul căruia poți comanda mâncare la domiciliu. Prin parteneriatele încheiate cu mai mulți furnizori, Food Panda pune la dispoziția clienților săi mâncare românească sau italiană, din bucătăriile lumii sau fast food, salate, pizza, etc,  cu livrare acasă sau la birou. Bonusul la acest serviciu este unul simplu, la care nu te gândești la prima vedere: scapi de spălatul vaselor, de scotocitul pe net pentru a găsi paginile web ale unor restaurante din zone apropiate ție, .... Pentru a folosi acest serviciu este necesar să-ți creezi un cont, lucru facil și care durează puțin. Odată contul creat și validat de la adresa de e-mail înscrisă, prima comandă poate fi dată! 

Dacă ești familiarizat cu plata online, ai deja un avantaj, dar este posibilă și plata la livrarea comenzii! Fac o precizare: dacă dorești mâncare de la mai multe restaurante/pizzerii, plata se va face separat pentru fiecare iar timpul de livrare este posibil să fie ușor diferit, după cum îți este norocul! :) Sigur că există și o aplicație pentru android, pentru a putea folosi acest serviciu și de pe terminalele mobile moderne, tot mai des întâlnite zi de zi. Cu prima ocazie am să folosesc această aplicație pentru a comanda și altceva, cu pizza știu cum stă treba! :) 

Prezent deja în orașe ca București, Arad, Brașov, Buzău, Cluj Napoca, Constanța, Galați, Iași, Oradea, Ploiești, Sibiu și Timișoara, Foodpanda este un serviciu ușor de folosit, la îndemâna tuturor celor care fie nu au timp pentru a-și pregăti mâncarea, fie sunt luați pe nepregătite de o întâmplare sau alta, fie doresc un mic răsfăț, fie sunt deja clienți fideli ai restaurtantelor cu livrare la domiciliu, tot mai prezente pe piața serviciilor oferite în România. Acestea fiind spuse/scrise, vă invit pe cei interesați să folosiți serviciul mai sus descris și, de ce nu, să-mi scrieți opinia voastră!

duminică, 11 ianuarie 2015

Eforturile

De integrare și de aducere la lumină a tuturor serviciilor medicale din sistemul public de sănătate, prin introducerea obligativității folosirii cardului de asigurat de la 1 februarie anul curent par să aibă un oponent neașteptat:




Din punctul meu de vedere, orice comentariu este de prisos! :)))))))





sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Palmaresul

Simonei Halep s-a îmbogățit azi cu încă un titlu de câștigătoare al unui turneu: Shenzhen 2015!


Domnișoara Halep a câștigat al nouălea titlu din carieră, după ce a învins-o pe Timea Bacsinszky (Elveția) în două seturi: 6-2, 6-2. Cu patru break-uri, câte două în fiecare set, cu primele puncte oferite adversarei din greșeli proprii abia în ghemul al 11-lea, Simona a dominat această finală și a reușit să câștige turneul. Un start de sezon excelent, o etapă bună de pregătire încheiată cu succes, un câștig de 280 de puncte WTA, satisfacția lucrului bine făcut (că tot este la modă această expresie!).

Urmează deplasarea pe continentul australian unde săptămâna viitoare se va desfășura un alt turneu: Sidney 2015 (11-17 ianuarie). Participantele la acesta sunt mai bine clasate în clasamentul mondial, ceea ce înseamnă că provocările vor fi mai mari, adversarele mai puternice. Cu un moral bun, cu un prim succes în geanta cu rachete, românca noastră va aborda fiecare meci cu seriozitate maximă, așa cum ne-a obișnuit și cum declară de fiecare dată. Turneul va fi difuzat de DigiSport1.

Știați că prima mare performanță într-un turneu WTA a fost atinsă de Simona la competiția din aprilie 2010, de la Marbella, Spania? Venită din calificări, Halep a ajuns până în sferturile de finală, trecând, printre altele, de Sorana Cârstea, locul 36 mondial în acel moment. A fost învinsă, în sferturi, de Flavia Pennetta.

No bine, no! Felicitări Simonei, un gând bun și mult succes în noul an, care a început așa de bine!
Cine se alătură grupului care o felicită pe Simona Halep?





vineri, 9 ianuarie 2015

Piața

Unirii din Cluj are clădiri istorice, construite în diverse stiluri arhitecturale. Vă propun azi două reflexii ale unora dintre ele:



Rubrica reflexii în oglindă este găzduită de SoriN



joi, 8 ianuarie 2015

Amestecul

Atribuțiilor de serviciu scrise în fișa postului cu tot felul de ordine primite de la șefi este o boală care macină multe instituții românești. Posibil ca rândurile mele să deranjeze pe unii dintre cei ce le citesc, dar exact de asta suntem diferiți: vedem aceleași lucruri/fapte/întâmplări din unghiuri uneori total opuse.


Ca în fiecare an, cu ocazia sărbătorii numită „Boboteaza”, credincioșii uită de pioșenie și duc adevărate bătălii pentru o sticlă cu apă sfințită. Știrile de la toate televiziunile ne prezintă marea îmbulzeală și nu este prima dată când am remarcat că jandarmii, care sunt prezenți pentru a sigura ordinea publică, sunt ajutoare de nădejde pentru distribuirea sticlelor mult așteptate. Întrebări am mai multe: de ce nu se organizează biserica astfel încât să facă această distribuire cu preoți, studenți la teologie (spre exemplu), voluntari, ....astfel încât jandarmii să-și vadă de treaba lor?  Că veni vorba, care ar trebui să fie treaba jandarmilor la o asemenea ceremonie? De ce ar trebui asigurată ordinea publică, atâta timp cât toți credincioșii vin la biserică cu inima curată, cu gândul bun și cu cei șapte ani de acasă? Da, cârcotașii o să-mi spună că acolo vin și răuvoitori care vor să deranjeze slujba sau să fure câte ceva, profitând de îmbulzeală. No, pe ei cine să-i prindă, dacă cei destinați să asigure ordinea publică împart sticluțe de apă, cu lada? 

Da, sunt nemulțumit de acest amalgam de instituții și repet: jandarmii nu au ce căuta să împartă sticle cu apă sfințită, nu asta este treaba lor! Cum de se întâmplă asta? Lasă că nu le-au căzut gradele, sunt tentați unii să răspundă. Nu, nu le-au căzut, doar că altul este rolul lor acolo. Acest „lasă că rezolvăm cumva să fie bine”, aproape la indigo cu „lasă că merge și așa” ne trage mereu înapoi. Cred că a venit vremea să facem un pas înainte, nu? Mai mult respect pentru instituții (chiar sau în primul rând din interiorul lor) ar fi binevenit, nu?

marți, 6 ianuarie 2015

Prima

Competiție de tenis la care participă Simona Halep anul acesta este în plină desfășurare. Pe tărâmuri chinezești, Domnișoara de Onoare a tenisului românesc a dat piept cu Annika Beck, din Germania.



După un meci nu chiar „floare la ureche”, Simona a reușit să treacă în etapa următoare în trei seturi: 4-6, 6-4, 6-3. Multe provocări, un mic tur de forță, concentrare, revenire, ..... semne bune anul are! :) Este, dincolo de palmares, o victorie simbolică, fiind primul meci oficial din acest an. Urmează optimile turneului de la Shenzhen, în care o va întâlni pe Natalia Vikhlyantseva din Rusia, 17 ani, locul 584 WTA. Hai Simona! :)

Din păcate, Simona este singura româncă rămasă în competiție, după ce Irina Begu, Monica Niculescu și Alexandra Dulgheru au fost deja eliminate. :(