sâmbătă, 28 februarie 2015

Chimia

Și chitara, la prima vedere, par a veni din lumi total diferite, nu? Dacă mai adaug și calitatea de blogger, deja mă apropii de portretul robot al lui Marius Matache, doctor în chimie, blogger cu vechime și folkist. Trei în unu, la pachet! :) Mi-am propus să vă dau de știre că domnul Marius Matache va serba venirea primăverii printr-un turneu național care include 11 orașe și tot atâtea concerte, grupate sub numele fain de „Primăvara HOINARă”.


Cu ajutorul celor de la Domeniile Sâmburești, după 11 ani de la debutul său artistic (concertul Imperfect din clubul Big Mamou), Marius își propune o adevărată desfășurare de forțe muzicale, în care promite că va fi mereu cu zâmbetul pe buze. Pasionat de muzica folk, se dedică în întregime Măriei Sale, publicul. Piesele care abordează subiecte sociale se împletesc cu cele care ne spun povești de dragoste; nu lipsesc melodiile inspirate din cotidian, adeseori ironice. „Atunci când urc pe scenă, am un singur scop: să fac oamenii să zâmbească. Dacă cel din fața mea pleacă de la spectacol mai senin, mai optimist, mai hotărât să schimbe lumea în bine, atunci artistul Marius Matache și-a îndeplinit menirea... ” declară artistul.

Concertele ce fac parte din Primăvara HOINARă includ atât piese de pe albumul de debut Marius Matache – HOINAR prin Piața Matache – dar și de pe noul material discografic la care artistul lucrează și care va apărea în partea a doua a acestui an. Programul complet al turneului este următorul:
• 2 martie - Teatrul Mignon, București;
• 6 martie - Restaurant La Taifas, Brașov;
• 7 martie - Class Cafe, Bistrița;
• 8 martie - Hanul Greweln, Mediaș;
• 12 martie - The 80's Pub, Timișoara;
• 13 martie - Casa de Cultură Traian Demetrescu, Craiova;
• 18 martie - Biblioteca Municipală Radu Rosetti, Onești;
• 19 martie - Restaurant Casa Veche, Roman;
• 20 martie - La Fierărie - Pub Boem, Suceava;
• 21 martie - Casa de Cultură Municipală Gura Humorului;
• 22 martie - Pub Km 0, Piatra Neamț.
Dacă trăiești sau doar ești în trecere printr-unul dintre orașele mai sus precizate, în zilele concertelor, dacă îți place muzica folk sau dacă dorești să faci cunoștință cu ea, te invit la concert! Există și posibilitatea să afli noutăți despre turneu pe pagina de Facebook a artistului. Pentru a-ți face o idee despre cum cântă Marius Matache, iată un videoclip cu o foarte faină melodie despre mare:










vineri, 27 februarie 2015

Reflexia

De azi este făcută (fotografiată) întro după-amiază însorită de februarie, în timp ce rulam peste Podul Calvaria, în Mănăștur, Cluj Napoca. 



Pe blogul lui SoriN mai puteți găsi și alte reflexii în oglindă!



joi, 26 februarie 2015

Jignirile

Repetate adresate românilor de către anumiți britanici nu puteau trece pe lângă mine fără a-mi lăsa un gust amar. Un canal tv din țara situată dincolo de Canalul Mânecii a difuzat, cu un titlul scandalos (Vin Românii), un reportaj în care sunt prezentați niște conaționali de-ai noștri, care nu prea au locuri de muncă sau unde să locuiască și urmăresc doar ajutoare sociale din partea guvernului. Așa cum am mai scris pe aici, există multe clișee printre cetățenii europeni în legătură cu calitățile unora sau altora, în funcție de naționalitate. În opinia mea, acest filmuleț exact asta face: alimentează, în mod inexact, perpetuarea impresiilor greșite despre români.

Habar n-am cum ar fi mai bine să procedăm noi, cei care suntem jigniți prin impresia generală lăsată de realizatorii de la canalul de televiziune britanic: să întoarcem și obrazul celălalt, în conformitate cu morala creștină sau, dimpotrivă, să aducem în discuție clișeele despre englezi? Cum care clișee? Păi ia să vedem:

  • englezii NU sunt huligani, dar, o parte dintre suporterii unor echipe de fotbal sunt foarte cunoscuți datorită manifestărilor violente care au loc ori de câte ori echipa lor favorită are meci. Echipa de fotbal, zic. Problema este tratată cu responsabilitate de autoritățile britanice, care, spre exemplu, anul trecut, în timpul Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia, a chemat 1400 dintre aceștia să-și depună pașapoartele la secțiile de poliție din zona unde locuiesc, pentru a se asigura că nu vor putea părăsi țara pe perioada cât Anglia participa la competiție. (sursă)

  • bărbații englezi NU sunt pedofili, dar în România, în trecutul nu prea îndepărtat, mai mulți cetățeni din Regatul Unit au fost reținuți/condamnați, astfel: 1) ianuarie 2000, București: A.J.Robert Badler, britanic, 30 ani, pastor penticostal, surprins în flagrant în timp ce întreținea relații sexuale cu doi minori de 15 ani; 2) august 1997, București: J.Michael Taylor, englez, 34 ani, relații sexuale cu un băiat de 14 ani; 3) 2000, Timișoara: Bob Sutton, britanic, 49 ani, trăiește în concubinaj cu o minoră de 15 ani, motivația este uluitoare: „fetele din România cresc mai repede!”; 4) 2001, Brașov: M. Neal Jeeffrey, englez, 54 de ani, este arestat pentru pedofilie și alte încălcări ale legii, condamnat în anul următor la 12 ani de închisoare pentru coruperea și întreținerea de relații sexuale cu 10 minori, majoritatea băieți. (sursă).
  • tinerele britanice NU sunt alcoolice, dar unele dintre ele au reușit să devină celebre cu ajutorul unor fotografii care au făcut înconjorul lumii, în care erau praf și pulbere din cauza băuturii și erau întinse pe stradă, în poziții deloc onorabile, ca de exemplu:

Habar n-am cum este mai bine: să le dăm pace, că și așa habar n-au ce vorbesc, sau să ieșim la atac, povestindu-le și noi despre cum vorbește lumea-n sat despre ei ..... Tu cum vezi chestiunea asta?







marți, 24 februarie 2015

Întâmplător

Sau nu, în seara decernării premiilor Oscar 2015, canalul de filme HBO a difuzat un film cu mai multe nominalizări la aceleași premii, în anul anterior: Philomena. Un film extraordinar, care m-a impresionat, care dă tărie, pentru a câta oară, expresiei „viața bate filmul”. O dramă inspirată dintro poveste reală, care aduce în discuție subiecte greu de digerat: biserica catolică; victimele unor reguli sociale, bazate în special pe credință, unanim acceptate la mijlocul secolului al XX-lea; reacția unei mame la vestea că fiul ei este homosexual, lucru nu tocmai obișnuit, ca să spun așa; acuzația că biserica, instituția, a vândut efectiv copii cu scuza de a încerca să îndrepte păcatele săvârșite de mame desfrânate .....


La începutul anilor 50, o tânără are o mică aventură în urma căreia rămâne însărcinată. Tatăl o alungă efectiv de acasă, spunând apropiaților că fata lui a murit. Disperată, fata bate la ușa unei mănăstiri, unde este aspru judecată pentru păcatul săvârșit. După naștere, este obligată să lucreze patru ani la spălătoria mănăstirii, ca plată pentru ajutorul oferit. Copilul este .....dat spre adopție vândut unor americani, mama nu mai știe nimic despre el, mai mult, păstrează acest secret al tinereții sale o jumătate de secol. 

Un jurnalist britanic, cu multe principii, ateu, este cel de-al doilea personaj al filmului. După ce ajunge șomer în urma poziției sale de neclintit când se vorbește despre adevăr, din slujba de purtător de cuvânt al guvernului britanic, ajunge printr-un concurs de împrejurări să intre în contact cu mama care hotărăște să facă publică povestea neștiută a vieții sale, în încercarea de a afla ce s-a întâmplat cu fiul său ....

Cu Judi Dench în rolul principal, filmul confirmă faptul că pentru orice vârstă există roluri potrivite. Viața unei mame care are tăria de a-și înfrunta trecutul fără a găsi vinovați pentru el. Este un rol excepțional într-un film emoționant. În aventura căutării fiului pierdut se alătură jurnalistul interpretat de Steve Coogan, un personaj cu totul diferit. Rămân în continuare la ideea că orice rol/film este (și) rezultatul direct al actorilor. 

Recomand tuturor acest film, care ne spune multe despre speranță, bunătate, credință, principii. Dacă doriți, vă puteți forma propria opinie din trailerul de mai jos:


luni, 23 februarie 2015

Surprizele

Sunt iubite de toată lumea, iar dacă sunt și dulci, parcă au mai mare efect! (Ei parcă!) Citind pe blogurile prietenilor mei, am aflat de la Denisa că Nutella a pornit o foarte faină campanie prin care personalizează cu nume borcanele cu prea buna cremă de alune, eticheta fiind astfel și mai apropiată de persoana care cumpără/primește borcanul. No bine, no, dau fuga la pagina cu orașele și locațiile unde se întâmplă marea personalizare (adică aici), mă uit la ceas  și trag concluzia că mai am timp să-i fac o surpriză fiicei mele, mare amatoare de cremă de ciocolată, mă rog, de alune am vrut să scriu. Am cumpărat din Carrefour un produs Nutella, am căutat promoterul și iată rezultatul:


No, ce ziceți? Am întâmpinat mici dificultăți, pe eticheta pentru borcanul de 400 gr partea de jos a literei g nu se imprima, domnișoara care s-a ocupat de personalizarea borcanului a găsit soluția: a tipărit o etichetă pentru un borcan de 750 gr și în felul acesta rezultatul a fost cel așteptat. Denisa, mulțumesc de informație! :)

În situația în care în localitatea voastră nu se desfășoară această campanie și doriți totuși să vedeți cum arată numele vostru în această dulce situație, mai există o posibilitate: intrați pe borcanultăunutellapunctro și puteți ajuinge la un rezultat ca acesta:


Acestea fiind spuse scrise, vă doresc o săptămână minunată! :))


duminică, 22 februarie 2015

Bucurie

Mare, mon cher! Simona Halep a câștigat turneul WTA de la Dubai din acest an! 



„Sunt foarte bucuroasă că am câștigat acest turneu, mai ales că este al 10-lea titlu. Sper să câștig cât mai multe! 
Am avut parte de un public deosebit și vreau să le mulțumesc tuturor pentru susținere! ”  
Sursă.





sâmbătă, 21 februarie 2015

Emoții

Mari azi după-amiază, de la ora 17.00: la Dubai, orașul minune construit pe malul Golfului Persic, Simona Halep joacă în finala turneului WTA, împotriva Karolinei Pliskova, din Cehia. Orice competiție sportivă este deschisă oricărui rezultat, așa că emoțiile mele de susținător al Simonei au fost mari: după ce a reușit o revanșă în fața Makarovei, care a eliminat-o la Australian Open, semifinala de ieri, împotriva Carolinei Wozniacki a început dezastruos, cu ezitări și pierderea primului set, 2-6, în doar 30 de minute. Nu știu cum s-a simțit domnișoara Halep, dar eu am fost neliniștit și aproape supărat de modul în care se desfășura jocul. În setul doi Simona a fost în creștere de formă și la 4-0 am început să sper, la 6-1 am fost deja încrezător că sunt șanse reale pentru calificarea în finală. Al treilea set a fost un tur de forță, scor 6-1 și calificarea, pentru a doua oară în acest an, în finala unui turneu, a avut loc. Bravo Simona!



No bine, no! Luuuume, lume! De la ora 17.00, pe DigiSport2, vă invit la tenis: finala turneului WTA de la Dubai, în care românca noastră, Simona Halep, poate câștiga al doilea turneu în acest an! HAI SIMONA! :)

Pentru că există viață și dincolo de emoțiile de pe terenul de tenis, iată că o plimbare cu cămila prin deșert poate fi un prilej de mare amuzament! :)))))))



UPDATE: Simona Halep a câștigat turneul de la Dubai, cu scorul de 6-4, 7-6 (4)! Al doilea titlu din acest an! Bravo Simona, felicitările mele! :)))

vineri, 20 februarie 2015

Oglinzile

Retrovizoare sunt des întâlnite în Cluj, așa cum am mai scris pe aici, pe blog. Sunt de un real ajutor, fiind dispuse, de obicei, în intersecții unde vizibilitatea nu este optimă. Azi vă prezint o intersecție din cartierul Mărăști, cea dintre străzile Scorțarilor, Gorunului și Buftea:



După cum bine remarca cineva zilele trecute, cablurile sunt nelipsite. 




Mai multe refelexii în oglindă, la propriu sau la figurat, puteți găsi pe blogul lui SoriN. 


joi, 19 februarie 2015

Contrastele

Fac parte dintr-un întreg, real sau închipuit. Deși este posibil să pară forțată alăturarea în același articol a două persoane diferite din toate punctele de vedere, „mă risc”. Răsfoiesc în mod regulat ziarele online și mai aflu ce și cum se mai întâmplă pe la noi și prin lumea largă. Luni, 16 februarie, pe primul loc a fost povestea condamnării definitive la 5 ani de închisoare cu executare a unei românce, fost europarlamentar, fost deputat, fost ministru într-unul din guvernele României. A sosit ceasul bilanțului, întocmit de judecători, pentru această doamnă, care s-a avântat în politică și și-a rupt gâtul. Aproape la propriu.

Mult mai jos, în pagina aceluiași ziar, un articol mi-a adus noutăți despre o altă româncă, despre care, de asemenea, știam: Andreea, o româncă cu dublă cetățenie, română și canadiană, care trăiește în Canada, este pe lista celor 100 de persoane rămase în competiție pentru obținerea unui bilet, doar dus, în prima expediție umană pe planeta Marte! WOW!!!!


O persoană ambițioasă, care lucrează în IT în Canada, pasionată de știință, aviație și explorare spațială, Andreea este o persoană cu vise mult diferite de ale celorlalți oameni. Să te înscrii voluntar întro campanie la sfârșitul căreaia este posibil să faci parte din primul echipaj uman care străbate lungul drum spre Marte nu este deloc puțin lucru. O entuziastă, iubește provocările, este de părere că „e doar o chestiune de timp până ce omenirea va trebui să-și găsească un nou habitat, pe o altă planetă”. Wow! Păi nu-ți simți pieptul umflându-se puțin la gândul că în țara asta se nasc și alt fel de oameni, pentru care cunoașterea doboară ultimele frontiere ale științei? 

202.586 de persoane s-au înscris în acest proiect. Prima rundă de selecție: au rămas 660; runda a doua: o echipă medicală a ales 100, 50 de bărbați și 50 de femei. Sita va cerne în continuare și doar 40 dintre cei selecționați azi vor urma un curs de antrenament specific pentru misiunea marțiană. Programul de pregătire va dura 8 ani, la sfârșitul cărora, un mare show de televiziune va da ocazia spectatorilor din toată lumea să voteze și să stabilească echipajul care va pleca în misiune și care va fi compus din doar 4 persoane. Totul pare desprins dintr-un film SF, dar începând cu anul 2024 se dorește trimiterea spre Planeta Roșie, din doi în doi ani, de echipaje compuse din câte 4 persoane. 

Mă tot gândesc la un lucru simplu: tare mi-ar fi plăcut să fie știrea despre Andreea pe prima pagină a tuturor ziarelor din țară, nu fotografia lui Monica, un fost ministru care habar nu a avut în ce mizerie se bagă, intrând în politică. Neștiință pentru care va plăti din greu ....










marți, 17 februarie 2015

Spălătoria

Auto este locul unde poți avea mereu surprize, plăcute mai rar. Nu vreau să fac mare caz de situația în sine, ci să vă dau ocazia unui zâmbet. :)

Am fost ieri să spăl mașina. Mizerie mare peste tot, mașina circulă zilnic, așa că este de la sine înțeles că trebuie dusă la spălat. Mno, peste tot cozi .... oraș măricel, mașini fără număr, tarife asemănătoare. În imediata apropiere de magazinul Metro sunt două spălătorii auto, gard în gard. La ambele coadă. Dau cu banul și mă așez la rând. Rândul nostru merge mai repede, ceea ce îmi atrage atenția: conform lui Murphy, întotdeauna coada cealaltă merge mai repede. Hmmmmmm ...... Când să intru în hala de spălare, o blondină se bagă în față, deși mai erau încă două mașini în spatele meu. Cobor și mă duc și o întreb:
- Aveați planificare fix la ora asta?
- Nu, îmi răspunde ea, nevinovată ..... dar stăteați la coadă la spălătorie?
- Da, da! Și mai sunt și alte mașini în spatele meu!
- Păi și de ce nu ați intrat până acum? insistă ea.
- V-am așteptat pe dumneavoastră să mă dirijați! îi zâmbesc eu cu toată dantura.
Deși nu mă așteptam la nimic bun, am fost surprins: blonda se urcă la volan și pleacă supărată (probabil) că nu prea i-a ieșit socoteala. Duc mașina în hală, îi dau băiatului 7 lei pentru efortul personal, plătesc 18 lei la birou, fără bon, evident, întreb cât durează și după ce primesc asigurări că în 30 de minute mașina v-a fi curată și parcată, plec întro vizită la Metro, magazin căruia nu i-am mai trecut pragul de multișor.

După 35 de minute mă întorc la spălătorie, deschid portbagajul mașinii și găsesc exact ceea ce m-am așteptat: nici nu fusese atins de aspiratorul celui pe care îl plătisem să facă asta. Mă îndrept spre el și îi spun:
- Prin portbagaj nu ai ajuns cu aspiratorul!
- Ăăăăăăă ......, răspunde el.
- Poftim? nu mă las eu.
- Nici nu am știut că are portbagaj!!!!!!!!!!


Am tras mașina lângă aspiratorul buclucaș și, de voie, de nevoie, cu un zâmbet acru, tipul a aspirat, pe repede înainte și în locul despre care nu a știut că există! No bine, no, voi ce credeți, mașina din fotografia de mai sus are sau nu portbagaj? :))))))))

luni, 16 februarie 2015

Proiectul

Masa săracilor” se derulează în continuare. Sufletul acestui proiect, Daniel Someșanu, a făcut încă un pas: a deschis sâmbăta aceasta acest șir de fapte bune la Oradea. Între timp, în Cluj, lucrurile se desfășoară pe făgașul normal ....

 17.01.2015



24.01.2015




31.01.2015




14.02.2015








duminică, 15 februarie 2015

Unul

Dintre filmele pe care am ales să-l văd pe criteriul distribuției este Dom Hemingway, 2013. Motivul se numește Jude Law și cei care îl apreciază pe simpaticul actor înțeleg de ce. :)


O comedie (în opinia mea) cu mult umor englezesc, în care un spărgător de seifuri, după ce iese din închisoare după executarea unei lungi pedepse de 12 ani, merge la foștii complici să-și ceară drepturile, ca răsplată a tăcerii sale.  Replici amuzante, mult alcool. Și încă un nume, într-un rol mic: Mădălina Ghenea. 


Per total, un film slăbuț, fără prea mari pretenții. Scriu aici despre el dintr-un alt motiv: în Uniunea Europeană se dorește integrarea tuturor cetățenilor în mod egal și, în ciuda tuturor eforturilor, etichetele puse pe baza țării de proveniență sunt pe val. Nu doresc să ofensez pe cineva, ci doar vă fac cunoscută chestiunea care m-a izbit cel mai tare în acest film: șeful cel mare al grupului infracțional este un rus, de temut pentru toți cei din jurul său. Cunoașteți clișeul, nu? Ei bine, nu lipsește nici celălat apelativ la adresa unei alte naționalități: iubita rusului este o „fucking romanian whore”! Dacă mai adug și amănuntul că rolul este jucat de Ghenea, tabloul este complet. :(  Personajul are replici de genul „tu crezi că eu aș accepta să trăiesc în sărăcie?” după ce tocmai a furat averea fostului iubit .... Toate acestea la un loc m-au făcut să mă gândesc la un lucru simplu: oare, dincolo de banii încasați pentru rol, de faptul că a mai trecut un film în palmares, nu este o situație în care ar fi trebuit să spună „nu, mulțumesc!”?  Cuvântul onoare mai înseamnă ceva în aceste vremuri?

Nu vreau să fac pe deșteptul, nu mă învârt în lumea actorilor, nimic nu mă recomandă în calitate de critic de film, este doar prima impresie a unui spectator român, care a constatat multe accente ușor rasiste în acest film realizat în secolul 21.

Dacă doriți, aveți posibilitatea să vă faceți o primă impresie de film cu jutorul trailerului de mai jos:












sâmbătă, 14 februarie 2015

Surpriza

Acestei săptămâni am avut-o miercuri, când, absolut din întâmplare, am găsit întro publicație online din frumosul oraș în care locuiesc un articol semnat de Adina Fartusnic în care era preluat, prin deja celebra metodă copy/paste, un post de pe blogul meu. Incredibil! Sau cel puțin așa este pentru mine!
Acesta este blogul meu:


și acesta este articolul din ziar:


Câteva cuvinte scoase, altele aranjate în altă ordine în propoziție, chiar și fotografia făcută de mine, cu numele meu scris pe ea a fost inserată în articolul din ziar, fără nici cea mai mică problemă. Sunt surprins la maxim, dacă pot zice așa, de această chestiune. Dincolo de obligația morală de a menționa sursa unei informații sau a unei fotografii, dincolo de deontologia unui jurnalist, consider că este încălcat un drept simplu al meu, acela de autor al rândurilor scrise de mine pe blogul meu. Pe pagina de contact a ziarului am trimis un mesaj, cel mai probabil către redacție, încă de joi. Am întrebat, politicos, cum se face că articolul meu de pe blog se regăsește în ziar, semnat de altă persoană. Deși mi-am lăsat adresa de email unde pot fi contactat, nimeni nu mi-a trimis un răspuns. 

Subiectul articolului este unul delicat. Zolty, un blogger dintro localitate din apropierea Clujului dorește să facă o faptă bună. Din dorința de a-i da o mână de ajutor, am decis să mediatizez și eu încercarea sa de a dărui un cărucior (cu rotile) electric unei persoane cu probleme de sănătate similare cu ale sale. No, fix acest articol este în discuție azi. Nu vreau să atrag în acest atenția asupra intenției lăudabile a unei persoane, dar nici să trec cu vederea o asemenea întâmplare nu este în regulă. Întrebare: ce este de făcut în această situație? 


vineri, 13 februarie 2015

Firul

Care desparte normalul de anormal, firescul de nefiresc, în situația în care justiția din țara mea trebuie să-și facă treaba în cazul parlamentarilor este foarte subțire. Firul, zic. O gloată de compromiși din toate punctele de vedere, putrezi de bogați, fac un zid de netrecut unul în jurul altuia, ori de câte ori se pune în discuție ridicarea imunității parlamentare în scopul unei cercetări a unor presupuse fapte săvârșite în contradicție cu legea. Nu există rușine, teamă de penibil ce să mai spun ..... ei, politicienii, arată cu degetul spre procurori și reclamă abuzuri. Noi, cei mulți, ne gândim că este puțin probabil ca acuzațiile să fie în van. După ce au furat pe rupte, se tem de pușcărie ca dracu de tămâie. Ori de câte ori nu este prea groasă acuzația, cel puțin la nivel declarativ, îl scapă printre degete pe colegul aflat întro situație delicată.


După ce alții au implorat, de la tribuna Parlamentului, cu ochii în lacrimi, cerând ajutorul colegilor (de infracțiuni?) să facă un adevărat scut în fața procurorilor, iată că a venit rândul lui Vosganian să ne arate cum este să nu îmbătrânești frumos: cerșind mila politicienilor de toate culorile, pe motive de (mare) rahat: sunt un român din clasa de mijloc, cu rate la bancă; este greșit ca Senatul să accepte pe bandă rulantă cereri de urmărire penală a membrilor săi; faptele pentru care sunt acuzat sunt decizii de politică economică; execuțiile în grup nu folosesc nimănui; am fost propus pentru Premiul Nobel; sunt gata să jur pe Biblie că sunt nevinovat ......

De râs sau nu, omul și-a văzut sacii în căruță: senatul a respins cererea DIICOT de începere a cercetării penale în cazul său. Vizibil emoționat, a declarat după vot: „aceasta este o victorie a democrației!” Poftim? Precis? Habar n-am dacă e vinovat sau nu de ceva, dar faptul că nu ajunge în fața unui judecător spune multe.

Aceeași (aproximativ) 10.000 de oameni ne învârt pe degete de 25 de ani. Păcat. 




joi, 12 februarie 2015

Neamul

Prost se îmbracă frumos degeaba, educația îl va da de gol..... Nu de mult scriam aici despre câini și despre stăpânii (posesorii) acestora. Acum câteva seri ies în balcon să închid geamurile, după o mică (dar răcoroasă) aerisire și constat că o ....pițipoancă vorbea la telefon, cerând detalii despre taxiul care nu a ajuns, fix în fața scării unde cu onor locuiesc și eu. Ei și? No, figura este că de una din mâinile tipei stătea agățat, în lesă, un câine de talie mare, maro, care se c.... fix în fața scării. Am așteptat să termine de vorbit la telefon și îi spun, cu un glas plin de lapte și miere:
- Domnișoară, acum sper că o să scoateți punga și o să adunați mizeria câinelui!
- Dar câinele meu nu a făcut nimic! îmi răspunde ea cu tupeu.
- Să vin jos să te bag cu nasul în el? Te rog să strângi după câine, insist eu .....
- O să strâng mâine, când vin de la lucru ..... îmi spune nemernica și pleacă trăgând animalul de lesă.



No bine, no! Să nu mori de nervi? Faza este că efectiv nu ai ce face în situații ca aceasta, când o persoană needucată încalcă o regulă elementară de conduită în societate. Evident că nu o poți atinge nici măcar cu un cuvânt ..... mai rău este că din tot felul de motive, tot mai mulți oameni își iau câini, iar asta se vede peste tot în jur: pe trotuare, pe la colțuri, în scări de bloc rămân dovezi solide alte trecerii acestora. Nu, nu suntem pregătiți să ne respectăm reciproc, spiritul civic este mort și îngropat, regulile sociale nu sunt eficiente în părțile care fac referire la constrângerea ciudaților în a le respecta. Faza neplăcută este aceea că și posesorii de câini știu asta și acționează cu tupeu. Cândva era o vorbă cu cei șapte ani de acasă .....

marți, 10 februarie 2015

Omenia

Este, conform Dex online, un complex de calități alese, proprii unei persoane. Deși oameni suntem cu toții, cu omenia nu ne situăm la niveluri comparabile. Vă scriu aceste rânduri cu dorința sinceră de a mă alătura unei campanii de mediatizare a unei fapte bune.

Am avut plăcerea să-l cunosc pe Zolty cu ocazia sărbătorilor de iarnă, când am dat o (mică) mână de ajutor unei campanii de împărțire a unor daruri de Crăciun copiilor defavorizați din Bogata și nu numai. Deși grav bolnav, imobilizat într-un scaun cu rotile, omul acesta nu se lasă bătut de greutățile cu care se confruntă o persoană aflată în starea sa de sănătate și se implică în tot felul de acțiuni caritabile, prin care încearcă să aducă o alinare unor persoane aflate la rândul lor în situații delicate.


El este Zolty, suferă de distrofie musculară congenitală, ceea ce nu îl împiedică să scrie zilnic, folosind doar un singur deget (din păcate boala nu îi permite mai mult), articole pe un blog personal: http://zoltybogata.ro.
A creat sau s-a implicat în numeroase proiecte, cum ar fi „o înghețată pentru fiecare copil”, „masa săracilor”, „pentru copii de Moș Niculae sau Crăciun”. 

Ei bine, subiectul de azi are legătură cu acest om inimos care dorește să facă o bucurie unei persoane care ar avea nevoie de un cărucior (scaun) electric, cu rotile. Cu ceva vreme în urmă, Zolty și-a cumpărat un asemenea dispozitiv, mai apoi a primit unul performant și ar dori să-l doneze pe cel vechi cuiva care are nevoie de el. Există însă o mică problemă: vechiul cărucior are nevoie de acumulatori, care costă aproximativ 1500 de lei. Mai multe detalii aici: http://zoltybogata.ro/concurs-pentru-persoane-cu-dizabilitati-premiu-un-carucior-electric În situația în care există cineva care citește aceste rânduri și dorește să dea o mână de ajutor, printr-o sponsorizare spre exemplu, fie la cumpărarea acumulatorilor, fie la transportul căruciorului către noul proprietar, este invitatul meu să dea de știre la următoarea adresă: contact@blogalinitiative.ro. Puteți, de asemenea, să duceți vorba mai departe, poate, poate .....

Zolty face parte din comunitatea BlogalInitiative iar rândurile de mai sus fac parte dintro campanie BlogalInitiative de ajutorare și/sau susținere a demersurilor începute de bloggeri.